Satenii din comuna Plesoiu, judetul Olt, sint revoltati ca n-au mai primit nimic, de trei ani, pe terenurile arendate celor doua asociatii agricole din localitate. In fiecare toamna, taranilor li s-a oferit aceeasi explicatie: recolta a fost slaba, produsele neajungind nici pentru achitarea lucrarilor agricole si cantitatea de motorina ridicata. Explicatia acestei stari de fapt ne-a prezentat-o chiar viceprimarul comunei, Virgil Irimia:
„Cele doua societati lucreaza aproximativ 500 de hecare ale satenilor care au intrat cu pamintul in asociatie. Nici una dintre acestea nu are nici macar pe departe dotarile tehnice necesare. Fiecare are cite un tractor care abia daca mai merge. Toate lucrarile le presteaza cu ajutorul altor firme, de la care inchiriaza utilajele necesare pentru infiintarea culturilor, iar toamna, la recoltare, solicita tot de la terti combine. Prestatorii acestor servicii sint din alte comune si vin la noi atunci cind au timp. Intii ii deservesc pe cei din localitatile lor sau din cele vecine, care platesc. Abia cind termina treaba pe acolo ajung si la noi“.
Aceasta situatie a dus la un paradox: in Plesoiu obtin productii mai bune cei care-si lucreaza paminturile pe cont propriu cu… plugul tras de cai, vite sau chiar magari. „Secretul agriculturii e sa lucrezi pamintul la timp. Cei care lucreaza cu animalele, nedepinzind de nimeni, isi infiinteaza culturile atunci cind este momentul. Asta conteaza cel mai mult. Degeaba vin asociatiile sa are si sa semene mecanizat daca a trecut epoca respectiva. Plantele – indiferent ca vorbim de griu, porumb sau altceva – nu mai au timp sa ajunga la maturitate si ramin nedezvoltate“. Nu numai o data s-a intimplat ca porumbul sa fie recoltat pentru furaje.
Cei care s-au angajat sa faca agricultura in Plesoiu n-au practic nici o baza. Dotarile asociatiilor agricole se rezuma la citeva cladiri darimate ale fostei CAP si citeva tractoare, din care – asa cum a precizat si viceprimarul, situatia fiind confirmata si de oamenii din sat – doar doua mai functioneaza, ori agricultura pe suprafete intinse nu se face numai cu atit.
Mai mult, in fiecare an cei doi agenti agricoli au iesit in pierdere. Numai asociata agricola TRITICUM din satul Doba a avut anul trecut o datorie de peste 500 de milioane de lei catre bugetul de stat, iar cu ajutorul primariei a reusit sa obtina de la banca un credit ipotecar de 200 de milioane de lei.
Mica ferma a luat fata „colectivului“
In contrast cu cei care au intrat cu terenurile in asociatie, taranilor care se ocupa cu gradinaritul si legumicultura le merge bine. Ardeiul, rosia si ceapa sint principalele culturi, dar pe linga acestea, plesoienii mai cultiva si alte zarzavaturi, cel putin pentru necesarul propriu. Majoritatea au solarii, iar in prezent deja au pus rasaduri in cuiburi in vederea obtinerii productiilor timpurii.
Primarul comunei, Petre Duta, chiar ne-a condus la domiciliul unui legumicultor. In solariile acoperite cu folii de polietilena, firele de ardei au deja 10 – 12 centimetri.
Proprietara, Mariana Teghe, a spus ca este multumita pina acum si spera ca si anul acesta, ca in fiecare an, sa obtina recolte bune. In general produsele zarzavagiilor din Plesoiu ajung in pietele din Sibiu, Petrosani si chiar mai departe, in Ardeal – unde sint vindute la preturi bune, care justifica munca si timpul investite. Primarul a spus ca localitatea are potential bun tocmai pentru ca foarte multi se ocupa de legumicultura, dar si de oierit sau de cresterea vitelor:
„La nivelul comunei, cu specific de deal, avem o suprafata destinata pasunatului suficient de mare pentru tot efectivul de animale. La aceasta a contribuit si faptul ca, prin coeficientul de corectie, am luat de la sateni mici suprafete de teren neproductiv pe care le-am adaugat la izlazul comunal. Majoritatea satenilor au vite sau oi, sau si una si alta, astfel putind sa spunem ca sintem o comuna instarita. Nu avem decit sapte cazuri sociale care beneficiaza de ajutoare in baza Legii 416/2001, din care vreo trei sint familii de tigani rudari“.
O comuna, doua sisteme
Practic, in comuna coexista cele doua sisteme agricole care zeci de ani s-au batut cap in cap: agricultura socialista colectiva si mica ferma individuala de tip capitalist. La „colectiv“, oamenii sint tot nemultumiti din aceleasi motive ca pe vremea regimului comunist: venituri si cantitati de produse insuficiente pentru asigurarea traiului zilnic din cauza productiei agricole extrem de sarace.
Cei care si-au infiintat mici ferme muncesc intr-adevar foarte mult, dar si roadele obtinute sint pe masura. Pe linga legumicultura, acestia se ocupa si cu cresterea animalelor, veniturile din activitatea de baza permitindu-le sa investeasca si in microsectoarele zootehnice. Ciclul economic este, de asemenea, bine pus la punct: gunoiul de grajd este folosit la fertilizarea naturala a pamintului, iar din banii obtinuti pe legume pot achizitiona furaje pentru animale, in special pentru sezonul rece. Micii fermieri spun ca acesta este viitorul: munca pe tot parcursul anului si stabilitate financiara.
