De cind cu indesirea si mediatizarea controalelor Oficiului Judetean pentru Protectia Consumatorului (OJPC) Dolj, oamenii au inceput sa priceapa ca pot acum sa isi apere sanatatea si buzunarele atunci cind anumiti comercianti incearca sa ii ia de fraieri. Sesizarile venite pe adresa institutiei au inceput sa se inmulteasca, iar populatia a renuntat la scandalurile din pravalii cu vinzatoarele incapatinate care se fofilesc in spatele afiselor cu „Marfa vinduta nu se primeste inapoi!“, in favoarea reclamatiilor la OJPC. Ai ajuns acasa si ai descoperit ca salamul din plasa miroase a acru, cirnatii au sfoiag, haina pe care tocmai ai cumparat-o este rupta la subsoara?! E simplu! Cea mai sigura cale de a-ti recupera banii si de a scuti o scena sau, de ce nu?, o paruiala cu vinzatoarea sau proprietarul magazinului este sa mergi la sediul OJPC Dolj sau sa faci o sesizare scrisa, prin posta sau pe adresa de e-mail.
Reclamagiii anonimi nu mai sint luati in seama
Pina aici, toate bune si frumoase! Necazul este insa ca, asa cum exista multi tapiti, parca la fel de multi sint si reclamagiii care nu pot trai decit cu ochii peste gard, sa vada ce mai face capra vecinului. Pute sau nu pute in dugheana „afaceristului ala de alaturi, ca precis nu se ocupa cu lucruri cinstite de are atitia bani…“, e musai ca nea Gheorghe, lipsit de ocupatie, lefter si ocolit de noroc in viata, sa dea fuga in casa si sa faca o reclamatie mestesugita, semnata, evident, „anonima“! Dar uite ca i s-a infundat si lu’ nea Gheorghe! Legiuitorii au sarit in ajutorul inspectorilor nervozati de atitea semnale de alarma false si au hotarit: sesizarile anonime si cele care nu contin date de indentificare a petitionarului nu vor fi inregistrate!
Scapati de reclamatiile nefondate, inspectorii nu au insa nici o sansa sa se plictiseasca. Asta pentru ca ieseanul care s-a adresat, suparat, OJPC-ului, ca pe punga lui cu pui nu este precizat daca aratarea este de sex masculin sau feminin, ca sa stie omul daca ii cucurigeste sau ii cotcodaceste supa in oala, se pare ca are si „frati“ doljeni. Poate ca nu atit de absurzi si de sucariti, dar, oricum, garantat, la fel de amuzanti.
Din ciclul: Nu-l praji, ca tot mai pute!
„Am primit intr-o zi un telefon de la o femeie care ma anunta ca a cumparat un pui stricat. Ii spun: «Bine, doamna, in zece minute, eu ajung la magazinul cu pricina, sa veniti si dumneavoastra cu puiul stricat». Zis si facut. Peste zece minute eram la magazin, asteptind-o pe cucoana, care apare, in sfirsit, cu o cratita in brate. «Unde e puiul?», intreb. «In cratita, ca apucai sa il prajesc!», si imi arata puiul rumenit, transat bucati-bucati. «Pai, bine, doamna, cind il spalasi si il taiasi nu vazusi ca era stricat?». «Pai, sa vedeti ca numai dupa ce il pusai in tigaie si incepu sa iasa din el o zeama verde imi dadui seama ca e stricat!». M-am crucit, dar i-am recuperat banii de la vinzatoare, ce sa fac?“, povesteste, amuzata, inspectoarea Maria Draghici.
Cu un caz mai neobisnuit s-a confruntat si inspectoarea Elena Harosa. Motivul de suparare al clientei pacalite era… scirtiitul pantofilor pe care ii achizitionase: „La inceput m-a amuzat sesizarea si doamna chiar s-a suparat putin cind a vazut ca zimbesc. Am pus-o sa se incalte si sa se plimbe putin prin fata mea. Si, surpriza, chiar scirtiiau enervant de tare! Era vorba despre o pereche de pantofi de piele, destul de scumpi. Am mers cu doamna la magazinul de unde ii cumparase si i-am schimbat. Daca femeia avea dreptate!“.
Reclamagii sau „tapiti“ de buna-credinta, cu puiul stricat fie in sacosa, fie in oala, mergind spre piata cu pantofi comozi sau enervant de scirtiitori, cei care au ceva de spus in legatura cu marfa si neregulile din magazine se pot adresa direct OJPC Dolj, cu sediul in bulevardul Gheorghe Chitu (fosta Muresului), in aceeasi cladire cu Biroul Judetean de Metrologie Legala sau pot trimite o scrisoare (semnata!) la aceeasi adresa sau la adresa de e-mail: [email protected].
