Unii sateni cred ca vor avea apa pe lumea cealalta si poduri cu care sa treaca in Rai
In comuna se pastreaza inca din anul 1700, de cind este atestata localitatea, traditia pictarii icoanelor pe lemn. Chiar daca nu sint atit de valoroase sau nu sint realizate de mesteri renumiti sau priceputi in arta pictarii lemnului, icoanele au devenit o specialitate a celor din Licurici. In zona exista doi mesteri mai iscusiti in aceasta meserie.
Unul dintre cei mai cunoscuti este Dan Nita, care, desi nu a depasit virsta de 40 de ani, este cautat de consatenii sai care ii comanda icoane. Si nu numai atunci cind le moare cineva, dar si cind au de sfintit vreo fintina sau termina de cladit o casa.
Dan Nita lucreaza de multe ori si cu sufletul, adica nu ia bani acolo unde vede ca omul este mai sarac si nu are de unde sa ii dea. Pentru doua icoane destul de mari, mesterul nu ia mai mult de 300.000 de lei.
Locurile unde se aseaza de regula icoanele sint in primul rind casele si gardurile care imprejmuiesc gospodariile oamenilor. Apoi la poduri. Aproape ca nu exista fintina in satele comunei la care sa nu se poata vedea cite cinci-sase icoane, pictate de Dan Nita sau de alti localnici. Unii dintre acestia traiesc cu credinta ca, daca vor aseza cruci prin sat si pe anumite obiecte, vor avea parte de ele pe lumea cealalta.
Un alt obicei intilnit la Licurici, ca de altfel si in alte zone din Gorj, este cel al crucilor de rugaciune, care se pun la porti. Atunci cind isi aduc aminte de cei pe care i-au pierdut, satenii se opresc linga cruci pentru a rosti o rugaciune.
