Lipsa apei potabile este una din marile probleme ale localnicilor din Rosia de Amaradia. Seceta prelungita i-a indemnat pe sateni sa apeleze la cele mai ciudate actiuni pentru a face rost de apa. Si nu e deloc usor, pentru ca trebuie sa fii foarte atent, sa pindesti cind vecinul pleaca de acasa. E cel mai usor sa stringi vreo citeva galeti de apa pentru animale si pentru gospodarie. Cel mai trist este insa faptul ca, in anumite sate ale comunei, oamenii abia daca reusesc sa care pretiosul lichid cu butoiul, iar animalele sint adapate din baltile formate de ploaie, in cariera din apropiere. Lucrul de care se tem satenii cel mai mult este ca la vara, din cauza secetei, va trebui sa sacrifice sau sa isi vinda vitele, pentru a nu le vedea murind. De fapt, multi dintre acestia au renuntat la o parte din animale. Zonele cele mai afectate sint Rosia de Jos si Rugetu. Aici, lipsa apei potabile s-a acutizat, in anumite zile dindu-se adevarate lupte pentru un bidon cu apa. Localnicii din Rosia de Jos, localitate asezata pe coama unui deal, o zona cu un aspect selenar, din cauza exploatarilor miniere intense, sint nevoiti sa aduca apa de la o sursa aflata la trei kilometri de sat. Aici este un izvor care este insa pe terminate. Pentru a mai potoli setea oamenilor, primaria, in acord cu Exploatarea miniera, a inceput sa trimita periodic cisterne care ii alimenteaza pe localnici.
„Si-au dat in cap cu bidoanele, pina a razbit cel mai tare“
Disperarea oamenilor a depasit orice limita si s-a ajuns ca in anumite locuri sa se dea adevarate lupte pentru sursele de apa. Asa cum s-a intimplat in urma cu patru saptamini in satul Rugetu. „Am fost si eu acolo si a fost nenorocire. Si-au dat in cap cu bidoanele, pina a razbit cel mai tare. Oamenii au ajuns sa se bata pe apa, ca animalele cind se adapa la balta. Pe la noi prin sat a trecut o cisterna. Dar nu vine tot timpul. Soferii au dreptate. Ce au ei sa ne care noua apa? Am auzit ca Mina ii ponteaza, dar stiu eu ce sa mai cred? Bine ca i s-a facut cuiva mila de noi. Eu si cu nevasta, bine ca sintem doar noi doi, consumam cam 100-130 de litri. Mai avem si porci, si pasari, ca vite nu ne permitem sa tinem. Mai spalam si noi, mai dam la porci. Hainele le spalam cu apa de balta, dar a mai secat. Avem aici, mai la vale, o fintina, dar scoatem din ea apa cu rugina. Si mai bem si asa, ca nu avem ce face! Stam aici pentru copii, ca or veni si ei la casa in care s-au nascut“, a spus Ion Ciuteanu, de 64 de ani. Un necaz mare a cazut pe capul lui Aurel Cotosman: vecinii acestuia s-au invatat sa ii goleasca periodic fintina de apa. Omul sta mai mult plecat, avind o mosie in apropiere de Rosia. Acolo are pasari si alte animale de care trebuie sa aiba grija. De citeva ori i s-a intimplat ca, atunci cind s-a intors acasa , sa nu mai gaseasca decit nisip pe fundul fintinii. Oamenii au intrat dis-de-dimineata cu galetile si l-au lasat fara apa. Aurel Cotosman a zis bogdaproste ca lumea nu i-a luat altceva de prin gospodarie si nu s-a suparat.
