Ce stie doar Polonia?

Unul dintre evenimentele de marca ale vietii internationale de saptamina trecuta a fost si vizita oficiala la Varsovia, facuta de presedintele Rusiei, Vladimir Putin. Pentru prima oara, liderul de la Kremlin a vazut cu ochii lui cea mai conservatoare regiune a Europei, unde conduc destul de bine fostii tovarasi de idealuri si conceptii ai defunctului totalitarism comunist sovietic. Cu o usoara doza de repros, saptaminalul rusesc Vek subliniaza ca, spre deosebire de tarile estice, statele occidentale europene de mult si-au „deschis larg bratele si sufletul in fata presedintelui Rusiei – fapt demonstrat de primirea ce i s-a facut la Paris de catre presedintele Frantei, Jaques Chirac -, unde s-a pus surdina aspectelor legate de criza cecena, preferindu-se a fi examinate problemele referitoare la lupta comuna impotriva extremismului si la comertul reciproc“.

Cu un an in urma, noteaza publicatia de la Moscova, nici unul dintre analistii politici, de o parte si de alta a frontierei ruso-polone, n-ar fi cutezat sa-si imagineze ca vizita oficiala a presedintelui Federatiei Ruse va coincide cu sarbatorirea eliberarii Varsoviei de cotropitorii fascisti germani, ca ambii sefi de stat vor depune impreuna coroane de flori la cimitirul ostasilor sovietici si la mormintul Soldatului necunoscut. Citi ar fi crezut ca Vladimir Putin si Alexander Kwasniewski vor depasi foarte repede limbajul protocolar, tutuindu-se reciproc, si ca vor elabora impreuna, cum a subliniat la conferinta comuna de presa Vladimir Putin, „un nou scenariu corect“ al relatiilor dintre cele doua tari vecine, iar aceasta vizita la cel mai inalt nivel va fi consemnata nu numai de mass-media drept „o noua etapa“, „de cotitura“, „de hotar“, „istorica“?

Reorientind Polonia cu fata spre Occident, ideologii „Solidaritatii“ au reusit sa aduca tara lor in NATO. Raporturile Varsoviei cu Rasaritul pareau compromise pentru totdeauna si in continua tensionare. Au existat „conflictul vizelor“ referitoare la noile norme de intrare pe teritoriul polonez a cetatenilor rusi, nota de protest a Ministerului Afacerilor Externe al Federatiei Ruse in legatura cu scoaterea silita din tara a unor oameni de afaceri rusi, expulzarea unor diplomati rusi din Polonia, atacul asupra Consulatului general rus de pe care a fost smuls steagul Rusiei. Daca la acestea se adauga restrictiile pentru „micul trafic de frontiera“, precum si faptul ca separatistii ceceni se simt in Polonia ca la ei acasa, se poate realiza un diagnostic al maladiei de care sufereau raporturile ruso-polone in ultimii citiva ani.

Ca rezultat economic direct al acestor raporturi, crede saptaminalul Vek, potrivit datelor difuzate la Bruxelles, Polonia se afla in coada listei tarilor candidate la UE, depasind doar Turcia.

Asa ca, la alegerile parlamentare poloneze din septembrie 2001, nici un candidat al „Solidaritatii“ n-a fost ales in Seimul de la Varsovia. La putere s-a instalat un nou guvern al pragmatismului economic, condus de Lesek Miller.

A urmat, in noiembrie anul trecut, vizita la Moscova a presedintelui Alexander Kwasniewski, cu prilejul „Zilelor stiintei poloneze in Rusia“. Atunci a inceput „incalzirea reala“ a relatiilor dintre cele doua tari. Polonia a devenit, de fapt, prima tara din defunctele CAER si Tratat de la Varsovia a carei conducere si-a dat seama de greselile facute si a trecut la promovarea unei politici care sa tina seama de realitatile concrete. Rusia era pregatita pentru un asemenea demers si n-a lasat sa-i scape aceasta sansa.

„Polonia, care a devenit membra a NATO si doreste sa adere la Uniunea Europeana, vrea in acelasi timp sa dezvolte relatii reciproce cu Federatia Rusa, sa aiba raporturi de buna vecinatate cu aceasta, raporturi incarcate de substantiale contacte politice, economice si culturale. Polonia este convinsa ca o buna colaborare dintre statele noastre slujeste stabilitatii, pacii si dezvoltarii regiunii Europei Centrale si de Est“, preciza, in conferinta de presa comuna de acum citeva zile de la Varsovia, presedintele Kwasniewski.

„Noi, impreuna, depasind stereotipiile vetuste si ideile preconcepute, edificam relatii interstatale pentru secolul al XXI-lea. La baza lor stau principiile bunei vecinatati, egalitatea in drepturi si pragmatismul raporturilor economice. Rusia si Polonia sint vechi partenere si au acumulat in multe privinte o experienta unica de colaborare“, a tinut sa-i raspunda, la rindul sau, Vladimir Putin. Asa cum se si vede din cele doua sublinieri, pozitiile celor doua parti sint intr-adevar apropiate.

Polonia este unul dintre principalii parteneri economici si comerciali ai Rusiei (valoarea schimburilor bilaterale la nivelul anului 2001 s-a ridicat la aproximativ sase miliarde de dolari SUA, mai mult decit schimburile cu Franta, vizitata de catre acelasi Vladimir Putin cu doua zile inainte de a veni la Varsovia). In cadrul actualului dialog polono-rus la cel mai inalt nivel s-a subliniat ca in atentia celor doua state sint suficiente proiecte si programe in domeniile energetic si de combustibili, investitiilor, sferelor tehnico-stiintifice, transporturilor si infrastructurilor de frontiera a caror punere in valoare ar avea un efect economic substantial atit pentru polonezi, cit si pentru rusi.

Problema Kaliningradului a constituit o tematica speciala a dialogului Kwasniewski – Putin. Din statisticile oficiale, in prezent, in regiunea Kaliningrad sint inregistrate 446 de societati cu participarea capitalului polonez, partea rusa dind o inalta apreciere declaratiei publice a presedintelui Kwasniewski, care sublinia textual: „In ceea ce priveste mentinerea actualului status-quo al regiunii Kaliningrad, Polonia este aliatul numarul unu al Federatiei Ruse“.

Cei doi sefi de stat au examinat, de asemenea, intregul complex de probleme al vietii internationale, inclusiv eforturile comune in lupta impotriva terorismului international si reglementarea postconflictuala din Afganistan, precum si intarirea securitatii si colaborarii in Europa si in lume, relatiile Rusiei cu NATO. Fara a dramatiza deosebirile de abordari in privinta crearii sistemelor de securitate europeana, Rusia devine constienta ca apartenenta Poloniei la Alianta Nord-Atlantica nu trebuie sa devina un impediment de netrecut in abordarea problemelor de interes comun. Oficiali din delegatia care l-a insotit pe presedintele Vladimir Putin au declarat saptaminalului Vek ca spera ca Varsovia sa inteleaga mai bine propunerile rusesti privind securitatea, inclusiv in plan militar.

Ar fi prematur sa se creada ca relatiile polono-ruse pot fi prezentate in culori rozalii, deoarece vechile rani mai recidiveaza. Chiar in timpul vizitei lui Vladimir Putin, vocea opozitiei poloneze, preluata de Radio-Plus, atragea atentia in mod emotional ca „ascultatorii polonezi asteapta scuze si recompense pentru victimele represiunilor staliniste“.

Ridicindu-i mingea la fileu, Vladimir Putin sublinia ca presedintele Alexander Kwasniewski a fost acela care, de la prima intilnire din vara anului 2000, „cu foarte multa inteligenta, intelegind intregul complex al situatiei si luind in considerare perspectivele si insemnatatea colaborarii polono-ruse a aranjat lucrurile pina la aceasta vizita“. Nici gazda nu s-a lasat mai prejos, precizind ca „Vladimir Putin, cu rabdare si inteligenta, a stiut sa elimine aproape toate neintelegerile“. N-au fost momente de cainta in timpul desfasurarii acestei vizite, dar pentru cei care au avut urechi sa auda, presedintele Putin a punctat: „Nici pe departe nu ne putem mindri cu toate filele din istoria noastra. Cetatenii Poloniei, jertfe ale represiunilor staliniste, ar putea beneficia de compensatii conform legii aflate deja in vigoare in Rusia“.

Dupa cum mentiona si cotidianul Nezavisimaia Gazeta, dupa 11 septembrie 2001, presedintele Putin a confirmat in repetate rinduri importanta reanalizarii politicii externe a Rusiei, care include in mod evident si Europa Centrala si de Est, pentru a fi eliminat sindromul neincrederii pe care liderii acestei regiuni o manifesta fata de Moscova. Numai ca acest proces de apropiere trebuie sa fie reciproc pentru a deveni un proces firesc si de durata.