La o recenta intâlnire dedicata investitiilor straine in România, Calin Popescu Tariceanu si-a exprimat speranta ca va mai conduce guvernul inca patru ani dupa scrutinul din 2008.
Premierul crede astfel ca va ramâne intr-una din cele doua frunti ale tarii (in cealalta sta Traian Basescu) inca sase ani.
Mircea Geoana a axat declaratia drept dovada faptului ca seful liberalilor „a pierdut orice contact cu realitatea“.
Presedintele PSD e cunoscut ca un politician pe care nu-l da umorul afara din casa. Reactia sa la speranta lui Calin Popescu Tariceanu ne-o dovedeste. Chiar daca, judecând dupa ultimele intâmplari din Opozitie – anuntarea Protocolului cu PRM, pregatirea unei Motiuni de cenzura pe probleme generale social-economice – Mircea Geoana o fi stiind el ceva când face o asemenea declaratie.
Inzestrati cu mai mult simt al umorului, compatriotii lui Mircea Geoana – românii de rând – vor fi bufnit in râs la afirmatia domnului premier.
Din mai multe motive:
a) istoria ne arata ca orice ins de la vârf poate murmura, impreuna cu poetul Mihai Beniuc, „Nimenea nu stie pâna mâine/Ce o sa se intâmple si cu noi“.
Declaratii de genul celei asumate de Calin Popescu Tariceanu vor fi fost impartasite in vara lui 1940 de Carol al II-lea, in august 1944, de maresalul Antonescu, in decembrie 1989, de Nicolae Ceausescu. Daca n-au emis declaratii raspicate, ei au facut totusi planuri, lasând sa se intrevada credinta ca vor fi vesnic la putere. Ce s-a intâmplat cu aceste credinte se stie. Carol al II-lea a abdicat si a sters-o din tara, vazându-se obligat, la Timisoara, sa se trânteasca pe podelele trenului atacat din mers de legionari. Maresalul Antonescu a fost inchis in seiful de timbre si dat apoi pe mâna rusilor, via Emil Bodnaras si echipa sa de ospatari revolutionari de la Cina. Nicolae Ceausescu a fugit cu elicopterul si a sfârsit la zidul cazarmii sordide de la Târgoviste.
b) in România tranzitiei, dar nu numai, cel mai vulnerabil post la erodare e cel de premier. Dezastrul guvernarii portocalii a ros temeinic, pe sub spectacolele mediatice ale puterii, increderea in guvernarea Tariceanu. Va fi suficienta o simpla zgâltâire din partea realitatii pentru ca intreaga hardughie sa cada cu zgomot.
c) sunt mai mult decât evidente in ultimul timp pregatirile – mai mult sau mai putin subterane – de rasturnare a guvernului Tariceanu de catre Traian Basescu: recenta iesire in arena a lui Theodor Stolojan, preparativele PSD pentru Motiunea de cenzura, atacurile prezidentiale la adresa guvernului.
Sa nu stie Calin Popescu Tariceanu aceste lucruri?
Mai mult ca sigur ca le stie.
Joaca insa teatru. Un teatru care face parte din strategia de supravietuire la putere.
