Site-ul Listverse.com a trecut în revistă cele mai controversate şi mai grave zece fenomene de sindrom isteric în masă. Unele dintre acestea au afectat întregi comunităţi, altele au dus la pierderea multor vieţi omeneşti. Altele i-au făcut pe oameni să danseze zile întregi pe ritmul muzicii.
În august 2006, în India, mii de persoane din Mumbai s-au aruncat în apele râului Mahim, unul dintre cele mai poluate din lume din cauza miilor de tone de deşeuri industriale deversate zilnic, afirmând că apa este tocmai bună de băut. În doar câteva ore, locuitorii din Gujarat au început şi ei să spună că, în dreptul plajei Teethal, apa oceanului devenise dulce. În cel mai scurt timp, localnicii au început să consume apă din râul poluat, în ciuda faptului că autorităţile au anunţat imediat că există posibilitatea declanşării unor boli gastro-intestinale, precum gastroenteritele. Specialiştii de la Maharashtra Pollution Control Board sosiţi la faţa locului au analizat mostre de apă, concluzia lor fiind că nivelul de poluare este inacceptabil, în cazul râului Mahim. În ceea ce priveşte apa oceanului, aceasta avea o salinitate destul de ridicată şi nu era potabilă. În ciuda tuturor avertismentelor, populaţia a continuat să îşi facă loc printre gunoaiele din apă şi să strângă rezerve din apa râului, considerată sfântă, în sticle şi butoaie. Astfel de cazuri sunt destul de frecvente, iar site-ul Listverse.com le-a prezentat pe cele mai şocante.
Bolnavi de râs
Unul dintre cele mai controversate cazuri de acest gen este cel din Tanganyika, din 30 ianuarie 1962. Din păcate, nu există prea multe informaţii despre cum a luat naştere acest incident, în satul Kashasha, de pe malul vestic al lacului, la graniţa dintre Tanzania şi Kenya. Unii spun că totul ar fi pornit de la o glumă spusă la o şcoală cu internat din regiune, care le-a făcut pe eleve să râdă în hohote. În doar câteva ore, 95 dintre cele 159 de eleve cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani au fost şi ele molipsite de râsul general. Ieşind de la ore, acestea au continuat să râdă, pe stradă, provocând hazul trecătorilor. Simptomele au continuat timp de încă două săptămâni, iar elevii erau atât de incapabili să se concentreze la lecţii, încât autorităţile au decis închiderea şcolii. În mod straniu, nici unul dintre profesori nu a fost contaminat. În plus, molima deja se răspândise în toată regiunea, afectând mii de oameni. Fenomenul a durat aproape un an şi jumătate, caracterizându-se prin simptome diverse, de la accese de râs, la dureri, leşinuri, probleme respiratorii, urticarie şi chiar plâns în hohote.
Miracolul laptelui
Pe 21 septembrie 1995 a avut loc ciudatul caz al statuilor hinduse care „beau lapte“. În ciuda faptului că mai mulţi oameni de ştiinţă au spus că este vorba de o mistificare, „miracolul laptelui“ este considerat de mulţi credincioşi hinduşi drept o manifestare a divinităţii. În acea zi, un credincios hindus, venit să se închine la templul zeului Ganesha, din New Delhi, a adus drept ofrandă un bol cu lapte, alături de o linguriţă. În momentul în care unul dintre călugări a dus, ritualic, linguriţa cu lapte la gura statuii, lichidul a dispărut ca prin farmec, la fel ca şi cel din a doua linguriţă ridicată de călugăr. Vestea „miracolului“ s-a răspândit imediat, mii de credincioşi luând cu asalt templul. În doar câteva ore, s-a descoperit că statuile din tot panteonul hindus sunt la fel de însetate, fapt ce i-a determinat pe mii de evlavioşi să se înghesuie să aducă donaţii.Un călugăr din Delhi a povestit că peste 5.000 de persoane au intrat în templul său. „A trebuit să depunem eforturi mari ca să calmăm mulţimea“, a spus acesta.
Insecta inexistentă
Nici americanii nu sunt mai prejos când vine vorba de isterii colective. În 1962, mai mulţi angajaţi ai unei fabrici de textile din statul Montana au început să se plângă de ameţeli, greaţă şi vomă. Imediat în fabrică s-a răspândit zvonul că muşcăturile ar fi provocate de înţepătura unei insecte misterioase. În scurt timp, peste şaizeci de muncitoare au ajuns la spital. În urma investigaţiilor realizate de US Public Health Service s-a ajuns la concluzia că nu era vorba despre nici o insectă, ci totul fusese provocat de o isterie colectivă. Nici unul dintre muncitorii internaţi nu prezenta urme de înţepături.
Invazia marţienilor
Cel mai cunoscut caz de isterie în masă este, probabil, cel petrecut datorită emisiunii realizate, pe 30 octombrie 1938, de către Orson Welles. În acea zi, postul de radio CBS difuza un café-concert, de la Sala Meridian, din New York. Brusc, emisiunea a fost întreruptă de vocea speriată a unui crainic, care anunţa că, potrivit astronomilor americani, pe suprafaţa planetei Marte fuseseră observate uriaşe flăcari de culoare albastră. Programul muzical s-a reluat, dar, după numai câteva minute, el a fost din nou întrerupt de vocea crainicului, care anunţa ascultătorii că un meteorit bizar se prăbuşise asupra unei ferme de lânga Grovers Mill, în New Jersey.
Din nou un buletin de ştiri. „Din câte se pare, marţienii fugiţi de pe Marte au aterizat la Grover Mill’s, în New Jersey, la bordul unui obiect zburător ciudat“. Din nou muzică (în acei ani, nu existau reclame).
„Populaţia s-a năpustit la locul faptei. Suntem în legătură cu corespondentul nostru, Carl Phillips“. Straniul obiect zburător se deschide şi scoate la lumină un marţian care înmărmureşte asistenţa, Carl urlă. „Sunt flăcări peste tot“. Unii ascultători şi-au ieşit din minţi şi nu se mai află lângă aparatele de radio. Zvonurile se răspândesc cu repeziciune. A început delirul. Postul de radio îşi întrerupe programul şi începe să transmită ultimele informaţii despre aterizare. Totul este fals. Însă nimeni nu se gândeşte la asta, nici măcar pentru o secundă. America este şocată. Mii de persoane terorizate îşi abandonează casele. Unii, cuprinşi de delir, ajung chiar să vadă lucruri inexistente: lumini în depărtare, nave (cisterna de apă a unui fermier). „La ce oră vine sfârşitul lumii?“, se întreabă un domn terorizat. Şase milioane de ascultători stau cu urechea lipită de radio. Însă, nu toţi vor auzi ultima parte, cea în care Orson Welles anunţa opiniei publice că emisiunea s-a terminat. Că a fost vorba de un joc de Halloween. 1,7 milioane de ascultători au crezut informaţia, iar 1,2 milioane au fost terorizaţi.
Dans general
Un alt caz straniu se înregistra în 1518. Primul caz de isterie colectivă a fost consemnat în Strasbourg. Din câte se pare, o femeie pe nume Troffea a început să danseze, cuprinsă de o ciudata vervă, pe străzile oraşului, după o muzică numai de ea auzită. Imediat, alţi oameni i s-au alăturat şi într-o lună, Strasbourgul era un oraş plin de dansatori, mulţi dintre ei evoluând pe ritmurile orchestrelor improvizate, în timp ce alţii, ca şi Troffea, pe un ritm doar de ei auzit. Pasiunea dansatorilor a fost însă atât de mare încât după zile de ţopăială, mulţi dintre ei au murit în cele din urmă de infarct sau epuizare.
