Întruchiparea visului american, Frank Sinatra este unul dintre cele mai mari staruri ale tuturor timpurilor. Plecat de jos, ajuns în culme, gangsterul seducător a reuşit să aducă lumea la picioarele lui.
Originar dintr-o familie de imigranţi italieni, Francis Albert „Frank“ Sinatra s-a născut pe 12 decembrie 1915 în Hoboken, New Jersey (SUA). La naştere a avut probleme de respiraţie, de care bunica sa l-a salvat repede, băgându-l cu capul în apă rece.
Descurcăreţ şi zeflemitor, tânărul s-a apucat de cântat fără să fi învăţat notele muzicale, fără să fi luat vreo lecţie de canto. Singura lui legătură cu muzica a fost cântatul la ukulele (un instrument originar din Hawaii, o combinaţie între o chitară de dimensiuni mici şi lăută – n.r.) pe plajele din New Jersey. Într-o seară a anului 1935, Frank l-a auzit cântând la radio pe Bing Crosby. Atunci i-a spus prietenei lui, Nancy Barbato, că vrea să devină un interpret cel puţin la fel de celebru precum Crosby. Nimic nu i-a stat în cale ambiţiei lui Frank de a ajunge un mare artist. Luni bune a cântat pe străzi pentru zece dolari sau o farfurie cu mâncare. Hotărârea i-a adus însă şi răsplata, în 1935: făcând parte din trupa „The Hoboken Four“, a câştigat un concurs la radio, „Major Bowes Amateur Hour“, şi primii bani ca artist amator: 35 de dolari. Era doar începutul…
Irezistibila ascensiune
„Our Love“ este prima piesă înregistrată de Sinatra, împreună cu formaţia lui Frank Mane, în 1939. Trompetistul Harry James, lider al unei formaţii de succes în acea vreme, îl remarcă şi îl angajează în trupa sa pe tânărul de 23 de ani pe postul de solist vocal. În revista Down Beat, Harry James spunea despre Sinatra: „Se consideră cel mai bun vocalist din toată lumea. Spune despre el că e cel mai grozav solist!“.
Probabil că simţea că e cel mai bun şi de aceea a lăsat în urmă formaţia lui Harry James, pentru a i se alătura lui Tommy Dorsey, care l-a „racolat“ cu prilejul unui concert de caritate desfăşurat în decembrie 1939 la Chicago. „Ani la rând am încercat să cânt cu vocea în felul în care tu cânţi cu trombonul“, i-a răspuns Frank încântat.
A fost începutul unei colaborări care a durat trei ani şi în care Sinatra începe să câştige din ce în ce mai mulţi fani, dar şi comentarii favorabile în revistele Billboard şi Down Beat. De altfel, Billboard îl numeşte „Vocalistul anului“ pentru cele 29 de piese înregistrate în 1941. Sinatra renunţă la colaborarea cu Dorsey în urma unor neînţelegeri şi semnează cu Columbia Records ca artist solo. În 1943, înregistrează primul său succes solo, „Night & Day“. El devine repede un fenomen. Sinatra are 23 de piese în Top 10 şi devine cunoscut publicului ca „The Voice“ („Vocea“- n.r.).
Câţiva ani mai târziu, când Sinatra trezise invidia multor cântăreţi americani, idolul Crosby declara: „Frank este genul de artist care apare o dată în viaţă, dar de ce a trebuit să apară în a mea?“.
Are emisiuni de radio de mare audienţă şi decide să-şi încerce norocul în cinematografie. Pe platourile de filmare, Frank era numit „One-Take Charlie“, adică Charlie care filmează fără duble. Criticii îl cataloghează ca pe un actor imperfect, salvat mai mereu de spontaneitate şi energie. Actor fără studii, a fost preferat în scene muzicale, în care să-şi joace propriul rol. Dovadă stau apariţiile în „Las Vegas Nights“ (1941), „Ship Ahoy“ (1942) şi „Higher and Higher“ (1943), în care joacă rolul de cântăreţ în trupa lui Tommy Dorsey. Succesul fulminant nu întârzie să apară, artistul obţinând un premiu Oscar pentru cel mai bun rol secundar pentru prestaţia sa din „From Here to Eternity“
Declinul şi revenirea
Cariera muzicală a lui Frank Sinatra intră în declin odată cu sfârşitul anilor ’40, când apar pe scena internaţională Elvis Presley, apoi trupa Beatles. În această perioadă a fost bănuit de legături cu Mafia. Într-o serie de documente făcute publice în decembrie 1998, la şapte luni după moartea sa, se arată faptul că artistul era prieten apropiat cu unul dintre cei mai cunoscuţi şefi ai Mafiei din Chicago, Sam Giancana. De asemenea, documentele FBI sugerează că Sinatra a intrat în contact cu mafiotul Lucky Luciano, în timpul unei călătorii spre Cuba, în 1947. Se pare că Frank ar fi fost ajutat în carieră, din umbră, de Willie Moretti, din New Jersey, alt cunoscut al lumii interlope.
În 1950, în timpul unui concert la Copacabana, Sinatra suferă o hemoragie puternică a corzilor vocale: era preţul ultimilor ani de carieră, în care cânta şi 100 de piese zilnic. Ghinionul părea să se fi lipit de numele lui Sinatra: artistul divorţează de prima soţie, Nancy, şi se căsătoreşte cu actriţa Ava Gardner, care cunoaşte o carieră fulminantă, în timp ce el se afundă în falimentul artistic.
Salvarea a venit cu un rol pentru care a primit doar 8.000 de dolari, dar şi un Oscar: Maggio din „From Here to Eternity“ (1953). Era primul semn de revenire din faliment.
În 1966, revine cu piesa „Stranger In The Night“, care a fost vândută în milioane de exemplare în întreaga lume. Anul următor, înregistrează piesa „Somethin’ Stupid“, un duo cu fiica sa, Nancy, în acea vreme cântăreaţă pop. În 1969, Paul Anka îi traduce versurile unui cântec al unui oarecare Claude François, „My Way“. În 1977, Sinatra revine cu piesa de neuitat „New York, New York“.
În 1998, artistul moare de o criză cardiacă, când încă se afla în culmea carierei sale. Frank Sinatra este şi va rămâne una dintre cele mai mari icoane ale secolului XX şi chiar ale istoriei mondiale a muzicii.
Vorbe de duh „lansate“ de Frank Sinatra
„Sunt «pentru» orice te ajută să treci noaptea, o rugăciune, tranchilizante sau o sticlă de Jack Daniels. Dar pentru mine religia este un lucru foarte intim, în care omul şi Dumnezeu merg alături, fără nici un doctor vrăjitor între ei“.
„O femeie bine echilibrată este una care are capul gol şi decolteul plin“.
„Voi trăi până voi muri“.
„S-ar putea să trăieşti până la 100 de ani şi ultima voce pe care să o auzi să fie a mea“.
„Cea mai bună răzbunare este succesul“.
„Poate că alcoolul este cel mai mare duşman al omului, dar Biblia spune că trebuie să-ţi iubeşti duşmanii“.
„Marea lecţie a vieţii este să nu te sperii niciodată de nimeni şi de nimic“.
