Pisici fără păr au apărut în mai toate regiunile lumii, dar prima recunoaştere a rasei Sphynx a avut loc în 1966, când s-a născut Prune. Din nefericire, aceasta a murit înainte de a lăsa moştenitori. În 1967, pisicile cu păr scurt au apărut oficial în Toronto.
Pisica Sphynx pe care o ştim noi astăzi a apărut în 1975, când proprietarii unei ferme din Minnesota, familia Pearson, au descoperit că felina lor cu părul scurt, Jezabelle, a dat naştere unui pisoi fără păr, pe care l-au numit Epidermis. În 1976, s-a născut alt pisoi fără păr, numit Dermis. Cei doi pisoi au fost cedaţi crescătorului Kim Mueske, din Oregon, care le-a utilizat la crearea rasei. Denumirea de „Sphynx“ a fost aleasă după numele marelui sfinx din Gizeh.
În 1983, o crescătoare canadiană, Shirley Smith, i-a trimis doi pisoi dr. Hugo Hernandez, în Olanda. Dr. Hernandez a împerecheat cele două exemplare, numite Punkie şi Paloma, până a obţinut rasa Devon rex. Descendenţii acestor pisici, alături de cei ai pisicilor familiei Pearson au constituit fondul de creare a rasei Sphynx de astăzi.
Caracteristicile rasei
Caracteristica principală a pisicilor din rasa Sphynx este lipsa de păr, aspectul lor fiind precum al pielii de Chamois, fiind acoperite cu un puf extrem de fin. Pisicile din rasa Sphynx sunt de talie medie, cu un corp mai mult lung decât lat, musculos şi bine proporţionat. Pieptul este adânc şi bine îmbrăcat de musculatură. Abdomenul este proeminent, capul-triunghiular, cu colţurile rotunjite, mai mult lung decât lat, având craniul rotunjit şi fruntea uşor plată. Maxilarele sunt proeminente, iar bărbia este puternică şi bine evidenţiată. Urechile sunt mari şi late, asemănătoare antenelor parabolice, lipsite de păr pe faţa lor internă. Nasul este scurt, acoperit cu piele de aceeaşi culoare ca şi cea de pe corp. Ochii mari, ovali, de forma lămâiei, uşor oblici, bine distantaţi, expresivi, sunt de culoare în concordanţă cu cea a părului, dar pot fi şi verzi. Gâtul este lung, subţire şi musculos. Coada este lungă şi subţire, conică. Picioarele sunt lungi, zvelte şi cu musculatură bine evidenţiată. Gambele sunt de lungime medie, subţiri, dar cu osatură puternică. Labele sunt ovale, cu degete lungi şi perniţe groase.
Această rasă nu are pielea mai cutată decât oricare altă pisică, dar ea este mai subţire în comparaţie cu cea a altor animale domestice şi, de asemenea, mai elastică. De asemenea, epiderma acestei rase este extrem de sensibilă din cauza lipsei de păr, fiind predispusă arsurilor solare. Rasa Sphynx se găseşte în diferite varietăţi de culori şi modele. Greutatea corporală a exemplarelor rasei este cuprinsă între 3,5-7 kg, masculii fiind mai robuşti.
Personalitate
Pisicile din rasa Sphynx sunt companioni afectuoşi şi jucăuşi. Sociabile, agile şi extrem de curioase, sunt dornice de tovărăşia omului sau a altor animale de casă. Agere şi pline de viaţă, aceste pisici vor face acrobaţii precum maimuţele, de pe uşă sau de pe bibliotecă. Devotate şi loiale, îşi vor urma stăpânul peste tot, dând din coadă precum câinele şi torcând necontenit. Îl vor întâmpina când soseşte acasă şi sunt foarte „vorbăreţe“.
Aceste pisici au o capacitate medie de reacţie, sunt extrem de curioase şi agile. Răbdătoare şi docile, sunt animale perfecte de companie. Sunt pisici extrem de sociabile, tolerând fără prea mari străduinţe alte animăluţe de casă. Prietenoase şi afectuoase, vor îndrăgi copiii din prima clipă. Caută cu precădere atenţia stăpânului, plăcându-le să doarmă în braţele sau în patul acestuia.
Aceste pisici sunt exclusiv de interior, deoarece au o protecţie diminuată faţă de factorii de mediu, neplăcându-le să lâncezească pe suprafeţele reci.
Temperatura lor corporală este cu un grad sau două mai mare decât a altor pisici şi au o capacitate extraordinară de a compensa pierderea de căldură.
Necesită îngrijire săptămânală. Unghiile trebuie scurtate când este necesar, iar baie i se face o dată pe săptămână, dar trebuie să utilizaţi întotdeauna numai produse speciale pentru pisici. Aceste pisici sunt foarte sensibile. Este important să le uscaţi cu un prosop imediat după îmbăiere şi nu trebuie să le permiteţi să stea în frig sau să iasă afară. Urechile trebuie să fie şi ele curăţate o dată pe săptămână, cu ajutorul beţişoarelor igienice.
