Floriana Ion s-a remarcat prin prestaţiile sale artistice în rolurile de primă linie din spectacolele de balet „Rică“, „Poveste din Cartierul de Vest“, „Fântâna din Baccisarai“, „Coppelia“, „Carmen“, precum şi în evoluţii solistice din opere, operete şi musicaluri, situându-se printre cei mai prolifici interpreţi-balerini ai teatrului craiovean.
Povestea Florianei Ion, solista de balet a Teatrului Liric „Elena Teodorini“ începe cu mulţi ani în urmă. Era doar un copil când urmărea cu sufletul la gură evoluţia balerinilor pe micul ecran. Şi chiar dacă la acea vreme nimeni nu credea că acel copil neastâmpărat va ajunge într-o zi pe scenă, părinţii au cedat rugăminţilor micuţei cu ochii mari şi au înscris-o la balet. Doar aşa, pentru a-i mai tempera energia. Şi pentru că fetiţa dorea cu ardoare să-şi perfecţioneze tehnicile de balet, părinţii au înscris-o la Şcoala Populară de Artă. „Prin 1976-1977, profesorii de la Liceul de coregrafie din Bucureşti au venit să testeze copii care aveau aptitudini. Aşa au fost alese patru fetiţe, printre ele şi eu. Trebuia să ne ducem la Bucureşti, să dăm concurs pentru a intra la Liceul de Coregrafie. Am reuşit a doua din două. Celebra balerină a Operei Magdalena Popa a fost în comisie. Mi-a fost profesoară apoi vreo trei ani până a emigrat în Canada. Aşa a început cariera mea“, a povestit solista de balet a Teatrului Liric.
Drumul spre succes
Şi povestea continuă, cu bune şi rele. „Am avut mare ghinion în 1977 când a fost cutremurul. Printre clădirile care s-au dărâmat atunci a fost şi şcoala. Am fost nevoiţi să ne mutăm în alte locaţii. Eu stăteam la cămin, iar mama a suferit enorm, cum să locuiască fata ei acolo printre străini, departe de ea. Au vrut chiar să mă retragă. Ştiu că i-am spus atunci că dacă va face lucrul acesta eu fug de acasă. Se pare că m-a luat în serios pentru că a renunţat la idee“. Şi totuşi, norocul avea să fie de partea balerinei de astăzi, care a găsit în Magdalena Popa, prima profesoară, un exemplu demn de urmat şi un dascăl adevărat. „Magdalena Popa şi-a ales cele mai bune fete. Şi-a format o clasă. Ne căra mereu la Operă. Noi eram boboceii ei, lucru care a contat enorm în formarea noastră. O vedeam cum se încălzeşte, ne lua la toate spectacolele ei.
Ne-a format şi din culise. Tot de la ea am deprins şi sentimentele nobile pentru scenă. Dacă am probleme, le las la poarta instituţiei, pe scenă trebuie să dau ce e mai bun, asta am învăţat de la Magdalena Popa. Am mâncat şi foarte multă bătaie de la dânsa. Este o meserie care nu se face absolut deloc uşor, oricâte calităţi ai avea. Este o meserie în care trebuie să tragi de tine. Mie mi-a plăcut, mi-am dorit foarte mult să fac acest lucru. Am avut norocul să lucrez şi cu alţi mari balerini, Marinel Ştefănescu, Gheorghe Iancu, Mihai Babuşca, Ileana Iliescu, cu foarte mulţi balerini care nu mai sunt astăzi în ţară“, a completat Floriana Ion. Ani au trecut, cu ei şi liceul. A venit vremea găsirii unui loc de muncă. După ani şi ani petrecuţi departe de casă, de cei dragi, Floriana Ion a ales Craiova, oraşul natal. Aşa a ajuns ca în 1985 să dea concurs la Teatrul Liric „Elena Teodorini“. A reuşit. Au urmat trei ani în corp ansamblu, pentru ca mai apoi să ocupe locul de solist de balet.
De la balet, la musicaluri pentru copii
Alt vis al balerinei avea să se realizeze în anii ce s-au scurs la Liric. „Mi-am dorit foarte mult să fac şi altfel de roluri pe scenă, aşa că am ajuns să cânt şi să dansez în musicaluri pentru copii. Primul rol pe care l-am lucrat cu plăcere a fost micuţa Dorothea“, s-a confesat Floriana Ion. Şi totuşi, baletul rămâne dragostea dintâi, căci nimic nu poate înlocui satisfacţia pe care i-o dă rolul Mariei din spectacolul său de suflet „Fântâna din Baccisarai“ sau rolurile din spectacolele de balet „Rică“, „Poveste din Cartierul de Vest“, „Coppelia“, „Carmen“, „Liliacul“ sau „Aida“.
