Duminică. Sărbătoare solară. Ziua soarelui. Ziua lui Soare, Bogdan Soare. Hotărăşte omu’ să ne scoată în oraş. Gaşca apare pe seară şi mă recuperează şi pe mine din zona Parcului „Romanescu“. Se merge pe Unirii, spre centru. Întrebare în maşină: unde mergem? Oriunde, grădină să fie, să fie aer şi mai repede. OK! Hai la Gorgi’s. Nu la Gorgi’s, că nu mai e. Acu’ e Zorba’s. Să traducem: Gorgi’s – a lu’ Gorgi, Zorba’s – a lu’ Zorba. Adică Gorgi i-a vândut restaurantu’ lu’ Zorba. E la fix! Mergem la restaurantul cu specific grecesc.
Traversăm grădina şi vedem o masă liberă sub un soi de apărătoare de ploaie. Ne aşezăm. Scaune comode, masa cam micuţă, nu cred că încap prea multe pe ea. Privesc în jur. Un amestec de lux şi nu ştiu ce. Mesele sunt separate aici de un lemn nelustruit, doar dat cu baiţ, un soi de stănoagă. Pentru cine nu ştie, stănoaga este lemnul paralel cu pământul, care separă caii în grajd. Apare chelneriţa cu două meniuri. Cerem timp de gândire şi începem să frunzărim respectivele meniuri. Suntem hotărâţi: două platouri Zorba’s, un şniţel cu cartofi prăjiţi şi un gordon bleu cu cartofi prăjiţi par suficient pentru patru tipi. Încercăm să comandăm şi de băut şi urmează o lungă negociere. Sărbătoritul vrea vin, eu sunt de acord, al treilea e şi el de acord. Celălalt e şofer. Optează pentru un ceai rece – Ice Tea. Rugăm chelneriţa să ne aducă un Cabernet demisec şi apă minerală. Fătuca încearcă să repete comanda: „deci vă aduc un vin, o apă minerală şi trei pahare“. O privesc tâmp. Fata vrea să îmi facă şpriţ, chiar dacă nu îmi place. Îi explic că am avea nevoie de pahare separate de vin şi apă. E rândul ei să privească tâmp. Pleacă şi revine în ceva timp cu o sticlă de ceai rece pe care o deşartă într-un pahar. Pahar pentru vin, în opinia mea. M-aş fi aşteptat, într-un restaurant cu specific grecesc, la o idee de aromă mediteraneană, adică paharul să fie unul cilindric, mare, în care să găsesc gheaţă pisată, o felie de lămâie şi o frunză de mentă proaspătă. Dar asta e. Măcar el a primit ceaiul. Ceilalţi trei de la masă am primit un răspuns înfiorător pentru noi la ora aia. NU. Nu mai avem Cabernet. Ca să nu mai lungim vorba, am cerut orice vin roşu demisec sau sec. Oricare. Fătuca plecă să ne ducă cererea spre barman şi se-nturnă cu acelaşi răspuns de mai devreme: NU. Nu mai este nici un fel de vin roşu demisec sau sec. Iar eu, care mă minunasem în meniu când văzusem cele trei pagini de vinuri… Liniştiţi, cerem trei beri. Sunt uimit, berea vine, e pusă în pahare pe care scrie acelaşi lucru ca şi pe sticlă. O notă bună pentru distribuitorul respectiv.
Apare şi mâncarea. Platoul meu conţine o friptură de porc cam rece, gyros, rece şi el, frigărui de piept de pui care sunt ok şi ţaţichi foarte bun. Fur un cartof din farfuria vecină, cea din dreapta, aia cu şniţelu’. Pare prăjit cam de multişor, dar s-ar putea să mă înşel, nu mă dau în vânt după cartofii prăjiţi.
Privesc în stânga triumfător la al doilea platou Zorba’s al mesei, frigăruia lui nu conţine decât două bucăţele de ardei pe lângă carne, a mea are şi două bucăţele de ceapă. E clar. E invidios pe ceapa mea.
Cei cu şniţelu’ şi gordonbleu nu zic nici de bine, nici de rău. Problema lor. Ne e foame şi asta e foarte important.
Terminăm de mâncat şi cerem nota. Puţin sub 110 lei. Sărbătoritul îi dă duducii 150 de lei şi îi specifică să oprească 110 lei. Ea revine cu restul exact până la ultimul leu. N-am înţeles nici asta. Plecăm să bem vinul. Dar asta e deja la altă cârciumă.
Pentru sugestii sau reclamaţii scrieţi la [email protected]
Restaurantul Zorba’s
Strada Unirii
Preparatele „Ingenios“ combinate
Personalul Atent
Atmosfera Plăcută
Preţuri În ziua de salariu
Toaleta Curată
