În mitologie, porumbelul era considerat solul zeilor. Interpretat şi ca expresie a Sfântului Duh, el reprezintă chiar şi acum o pasăre specială, ce aduce multe bucurii pasionaţilor, columbofilii.
În Dolj, există peste 250 de columbofili, grupaţi în Asociaţia Columbofilă „Gelu Ioan Gătejescu“, foarte activi în competiţii şi pasionaţi. Unul dintre aceştia este George Vochin sau Gelu, cum îi spun apropiaţii.
Gelu are 40 de ani şi s-a apucat de crescut porumbei voiajori acum şase ani. Spune că totul a început ca o joacă: „Mă contraziceam cu nişte băieţi, îmi spuneau că nu poţi să faci rezultate, eu având înainte numai porumbei de ornament, nu de curse. Aşa că m-am apucat ca să le demonstrez că se poate“. Crescătoria lui din Craiova numără acum 250 de porumbei voiajori, în care recunoaşte că investeşte destul de mult.
„E exact ca la sportivi“
Hrana frumoaselor păsări este specială, la fel şi stilul lor de viaţă. Au două mese pe zi şi două antrenamente: li se dă drumul dimineaţa şi seara, să zboare şi să se menţină în formă. „E exact ca la sportivi“, povesteşte Gelu despre micii lui competitori, în timp ce aceştia uguie şi zboară prin locul special amenajat. El le-a pregătit trei astfel de adăposturi, unde sunt „cazaţi“ în cuşculiţe numerotate. Se vede că sunt obişnuiţi cu oamenii, căci se plimbă nestânjeniţi printre noi, precum cei pe care îi vedem prin centrul oraşului.
Dar nu seamănă deloc cu aceştia. Penajul o fi asemănător, dar, vorbind despre inteligenţă, spune Gelu, „ei moştenesc genetic calităţile. Atunci când un porumbel de pe stradă devine bun la competiţii, e un miracol. E ca la oameni, unii sunt doctori, alţii ingineri, alţii măturători, aşa e şi la ei“. Crescătorul celor 250 de porumbei povesteşte că sezonul acestor păsări deosebite începe pe 15 aprilie, cu antrenamentele, iar concursurile se desfăşoară, de regulă, în ultima duminică a lunii aprilie. Porumbeii mai mari, „maturii“, îşi încheie sezonul în august, iar cei mici, puii, la începutul lui septembrie.
1.000 de lei pe lună pentru întreţinere
Pasiunea ca pasiunea, dar vine vorba, la un moment dat, şi despre bani. Gelu Vochin admite că nu s-ar descurca financiar cu creşterea şi îngrijirea acestor porumbei dacă, din când în când, nu s-ar mai despărţi de câte unul dintre ei. „E o boală, nu poţi să te laşi de ei. Eu mai vând din ei. Preţul pentru un exemplar diferă în funcţie de performanţă şi pleacă de la 150 de lei, ajungând până la 10.000 de lei. Sunt oameni cu posibilităţi financiare foarte mari care îi cumpără“, povesteşte Gelu, şi face din nou o comparaţie, de data aceasta cu câinii de rasă, căci şi aceste păsări sunt de rasă. Pe lună, pentru întreţinere, se duc cam 1.000 de lei, numai un sac de mâncare de 20 de kilograme costând peste 100 de lei.
Porumbeii sunt fiinţe care trăiesc destul de mult. Unii pot ajunge şi la „venerabila“ vârstă de 20 de ani, dar, „normal, de pe la 10-12 ani nu prea mai sunt fertili“, explică Gelu. Competiţiile la care participă sunt împărţite în patru categorii. Porumbeii voiajori sunt duşi până într-un loc de pornire, după care sunt eliberaţi din cuşti şi trebuie să se întoarcă „acasă“. În funcţie de lungime, există proba de viteză (100-300 de km), de demifond (350-500 de km), de fond (500-800 de km) şi maratonul (peste 800 de km). Gelu n-a plecat cu mâna goală de la aceste competiţii, având premii fruntaşe la aproximativ toate categoriile. Cel pe care îl menţionează, însă, prima dată, este locul I general cu un porumbel olimpic, continuând apoi cu câteva locuri II şi III la concursurile de fond, dar şi un frumos loc cinci, la nivel naţional, la Concursul Internaţional de la Berlin.
Chiar dacă are parte şi de nervi, stres şi pierderi mari, după cum el însuşi recunoaşte, Gelu spune că e vorba de mai mult decât atât. Trebuie să-i înţeleagă, fiindcă ei parcurg distanţe imense, în condiţii uneori nefavorabile. „Ei zboară prin ploaie, prin vânt. Vă daţi seama ce înseamnă să zbori 1.000 de kilometri pe zi?“, încheie acesta în timp ce-i priveşte. Sunt, într-adevăr, speciali.
