Când vorbim despre Coloana Infinitului de la Târgu Jiu, ne gândim la Constantin Brâncuşi. Când vorbim despre Coloana Infinitului ne gândim că este o operă de artă. În anul 2001, UNESCO a elaborat un raport cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la naşterea lui C. Brâncuşi, în care se afirma: „Coloana Infinitului nu este numai o capodoperă a artei moderne, ci şi o extraordinară operă inginerească“. Cel care i-a dat valenţa inginerească acestei opere de artă a fost Ştefan Georgescu-Gorjan.
Ştefan-Ioan Georgescu-Gorjan s-a născut pe 11 septembrie 1905, în Craiova, strada Madona Dudu, nr. 23. Între anii 1912 – 1916 a urmat cursurile Şcolii Primare „Petrache Poenaru“ din Craiova. A învăţat cu uşurinţă la şcoală germana şi franceza, iar în particular engleza, italiana şi spaniola. După şcoala primară, între 1916 şi 1923 a urmat Liceul „Carol“, unde s-a remarcat ca un elev cu iniţiativă. Găsea mereu soluţii inovative, soluţii diferite de ale colegilor pentru temele primite la matematică. Aşa se face că ultimii doi ani de liceu i-a absolvit într-unul singur. Se înscrie apoi la Şcoala Politehnică din Bucureşti, specialitatea electromecanică. În paralel cu studiile inginereşti urmează şi Facultatea de Litere şi Filosofie, unde audiază în special cursuri de istoria artei. Ca să câştige banii pentru cărţi, desena proiecte pentru colegi, iar în ultimul an s-a angajat ca inspector tehnic la Spitalul Brâncovenesc.
Inginer la Petroşani
În 1928 obţine diploma de inginer şi la 1 septembrie se angajează la Societatea Anonimă Română pentru Exploatarea Minelor de Cărbuni „Petroşani“. Îşi începe activitatea de inginer la Atelierele Centrale Petroşani, unde i se încredinţează conducerea secţiilor de turnătorie şi structuri metalice, respectiv atelierul de proiectare şi laboratoarele de încercări. Pragmatic şi bun organizator, elaborează manuale de specialitate, cărţi de popularizare a tehnicii şi înfiinţează în Petroşani un aeroclub şi o şcoală de zbor fără motor. Mulţi tineri din zonă, dar şi din alte regiuni ale ţării, inclusiv din Craiova, au zburat aici cu aeroplane. Acum, pe locul unde a funcţionat aeroclubul este un cartier de locuinţe numit „Aeroport“. Conducerea societăţii, mulţumită de profesionalismul său, îl numeşte inginer-şef şi îi încredinţează mai multe misiuni profesionale în străinătate.
Reîntâlnirea cu Brâncuşi
În decembrie 1934 merge la Paris. Era un bun prilej să-l viziteze pe Brâncuşi care locuise în casa părinţilor săi din strada Madona Dudu 23, care mai venise de câteva ori în vizită în perioada 1914-1922 şi care le trimitea cărţi poştale ilustrate din călătoriile lui. Au discutat mult şi multe. Brâncuşi constată că tânărul inginer Ştefan Georgescu-Gorjean este, pe de o parte, un bun profesionist, iar pe de altă parte, un iubitor al operelor de artă. Brâncuşi îi prezintă ideea sa privind realizarea unui monument, dedicat locuitorilor din Târgu Jiu care, pe 14 octombrie 1914, au oprit înaintarea armatei germane şi pentru care primise o comandă din partea autorităţilor locale.
„Să se încastreze în beton baza unui stâlp solid de oţel, pe care să se tragă, suprapunându-se, ca nişte mărgele uriaşe, goale în interior, «elementele» spaţiale identice ale Coloanei. Îmbinarea perfectă a elementelor la rosturi avea să asigure impresia de continuitate“. Pentru materializarea acestei idei era nevoie de un inginer, iar acesta tocmai fusese ales: Ştefan Georgescu-Gorjean. La următoarea vizită, efectuată pe 7 ianuarie 1935, Georgescu-Gorjan i-a prezentat lui Brâncuşi soluţia tehnică. Au urmat doi ani de discuţii, de stabilire a detaliilor.
Coloana Infinitului începe să se nască
În august 1937, Brâncuşi revine în ţară, la Petroşani. Primeşte aprobarea Directorului Ioan Bujoiu ca elementele coloanei să fie turnate la Atelierele Centrale din Petroşani. Georgescu-Gorjan şi Brâncuşi, pornind de la formula armoniei plastice, raportul 1:2:4, utilizată de sculptor la toate coloanele sale din lemn, stabilesc ca fiecare trunchi de piramidă, care formează un element, să aibă latura mică de 45 cm, latura mare de 90 cm, iar înălţimea de 180 cm. Au mai convenit ca monumentul să aibă 15 module întregi şi câte o jumătate de modul la capete, rezultând o înălţime totală de 29,35 m. În această discuţie, Georgescu-Gorjan şi-a folosit întreaga lui măiestrie inginerească pentru ca, pornind de la mijloacele tehnice şi financiare de care se dispunea, să materializeze ideile lui Brâncuşi. Stâlpul central, de secţiune pătrată, cu latura de 42 cm, pentru ca mărgelele să nu se rotească, a fost proiectat de Georgescu-Gorjan şi executat din trei tronsoane de oţel, de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m lungime, pentru a putea fi transportate cu căruţele pe defileul Jiului. Modelul în lemn al mărgelelor, cum numea Brâncuşi elementele coloanei, a fost făcut de maistrul tâmplar Carol Flişek, în colaborare directă cu Brâncuşi. Brâncuşi a cioplit cu răbdarea-i cunoscută o faţetă a modelului din lemn de tei, rezultând o suprafaţă cu o curbură aproape imperceptibilă, iar celelalte faţete le-a executat maistrul Carol Flişek. În prima zi a lunii septembrie 1937 modelul de turnătorie a fost gata, iar turnarea din fontă a început pe 16 septembrie. Peste o lună, pe 18 octombrie, mai rămăseseră de turnat două module. Între timp, Georgescu-Gorjan a făcut mai multe probe de montare pe orizontală. Confecţionarea stâlpului a început la 14 septembrie. Primul tronson, în greutate de 9.000 kg, a plecat spre Târgu Jiu pe 12 octombrie. Transportul s-a făcut cu carele şi a durat trei zile. La 18 octombrie au fost expediate şi celelalte două tronsoane, asamblarea lor prin sudare fiind programată pentru 23 octombrie. Construcţia a fost finalizată pe 15 noiembrie. În etapa finală coloana trebuia metalizată în galben, aşa cum cerea Brâncuşi. După multe căutări, s-a găsit în Elveţia sârma de alamă potrivită pentru metalizare. De această operaţie s-a ocupat personal Brâncuşi în vara anului 1938. Monumentul a fost inaugurat pe 27 octombrie 1938. Din păcate, de la ceremonie a lipsit atât Brâncuşi, cât şi inginerul Georgescu-Gorjan.
Cântecul etern al Coloanei – Vertical
Din 1953 până la pensionare, în 1967, a lucrat ca salariat la diferite instituţii, dar a supravegheat mereu starea Coloanei. A scris o carte intitulată „Am lucrat cu Brâncuşi“, în care a povestit cum a colaborat cu Brâncuşi. Cartea a apărut la Editura Universalia din Bucureşti şi a fost lansată pe 3 februarie 2005. Georgescu-Gorjan nu a participat nici la acest eveniment. Se înălţase spre infinit, cu 20 de ani în urmă, pe 15 martie 1985, poate pentru a eterniza spusele lui Brâncuşi: „Coloana fără sfârşit este aidoma unui cântec etern, care ne duce în infinit, dincolo de orice durere sau bucurie“. Ultimul cuvânt spus de Georgescu-Gorjan a fost „Vertical“.
Consiliul Local Târgu Jiu i-a conferit, post-mortem, în 2007, titlul de „Cetăţean de Onoare“ al Municipiului Târgu Jiu, pentru merite deosebite la ridicarea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor“ din Târgu Jiu.
http:// gheorghe.manolea.ro
