Institutul de Cercetari Socio-Umane „C.S. Nicolaescu-Plopsor“ Craiova al Academiei Române a organizat ieri, la sediul institutului, simpozionul stiintific „Din istoriografia Basarabiei si Bucovinei“. O contributie insemnata la desfasurarea acestui eveniment a avut-o si Fundatia „Scrisul Românesc“.
In Cetatea Baniei astazi va trona spiritul basarabean, cu amaraciunea ca nicaieri in tara, in nici un alt oras, nu sunt evenimente similare. Craiova este singurul oras din România care celebreaza „Ziua Basarabiei si Bucovinei“, având patru motive serioase: familia boiereasca si domnitoare a Basarabilor din Oltenia este cea care a dat denumirea provinciei Basarabia; dupa cel de-al II-lea razboi mondial refugiatii basarabeni s-au stabilit tot in Oltenia; mitropolitul basarabean Gurie Grosu, dupa o vizita la Craiova, a introdus limba româna la Seminarul Teologic din Chisinau, iar mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu, originar din Basarabia, a readus provincia natala in actualitate.
Scriitorul Tudor Nedelcea, cercetator la institut si presedinte al fundatiei, a evidentiat realitati istorice aproape necunoscute care au existat la numai patru zile de la ultimatumul sovietic, la 1 iulie 1940. Astfel, primarul comunei Bordeiu, constatând ca locuitorii sunt indurerati de faptul ca „scumpa noastra Basarabie ne-a fost rapita de dusmanii nostri de la patria muma, (…) dorim ca numele acestei comune sa fie schimbat in numele de Basarabia“. In acea zi hotarârea oficiala a fost semnata de toti consilierii comunali. Tot atunci, in alta comuna vecina Craiovei, in Bariera Vâlcii, capitanul Dumitru Huioveanu a intocmit un memoriu pentru schimbarea denumirii localitatii, in semn de solidaritate cu fratii de peste Prut, propunând ca Bariera Vâlcii sa se numeasca Chisinau. Nici primarul comunei Ghercestii Noi nu s-a lasat mai prejos, hotarând prin decizia nr. 4 din 1 iulie 1940 ca localitatea sa-si schimbe numele in Bucovina. De asemenea, autoritatile comunei Balta Verde, prin primarul Gheorghe Anghelina, au hotarât ca numele comunei sa se schimbe in Cernauti. Toate aceste denumiri au dainuit pâna când tancurile sovietice au bolsevizat România. S-au citit 27 de referate stiintifice ale membrilor Institutului de Cercetari Socio-Umane „C.S. Nicolaescu-Plopsor“, excelent argumentate.
Deportarile, foametea, genocidul organizat, colectivizarea – cu toate ororile ei -, minciuna orchestrata in fel si chip, la toate nivelurile, pentru a inlesni dominatia unei puteri straine, apoi dominatia nomenclaturii locale sunt numai câteva teme si directii preeminente, a caror valorizare promite o sursa necesara de drenaj psihosocial, sugerând totodata iesirea din impasul identitar. Pe de alta parte, problema identitatii prin limba si cultura, neindoielnic, nu este doar un produs livresc, un apanaj al spiritului academic, ci este o problema de viata si inca una extrem de vie si de alerta. Sansele reale pentru deschideri pe mai multe planuri au aparut in anii ’90 ai secolului trecut, când s-au facilitat recuperarile documentare, memorialistice etc., dar si pe tarâm istoriografic propriu-zis. Astfel, s-au publicat studii interzise de regimul comunist, s-au reeditat unele sinteze mai vechi, inca utile pentru cunoasterea istoriei ocultate sub dictatura.
De asemenea, literatura româna de peste Prut a inceput sa-si recâstige suflul si reperele necesare, aidoma istoriografiei, aidoma altor domenii ale creatiei, in pofida vicisitudinilor existente si a subminarii programate de cei nepoftiti. Toate elitele din Basarabia si Bucovina, istorici, scriitori, oameni de cultura, artisti etc., de ce sa nu recunoastem, s-au straduit permanent in cautarea unei identitati stabile. Totusi, nevoia de a reconstitui sensuri si a umple goluri tematice a justificat si poate mai justifica recursul la formule indirecte de expresie, cum e romanul istoric folosit pentru a spune ceea ce istoriografia nu a indraznit inca sa afirme.
Asadar, reprezentantii administratiei publice locale si toate institutiile din Craiova care s-au implicat pentru a celebra „Ziua Basarabiei si Bucovinei“, merita felicitati pentru ceea ce fac, pentru atitudinea lor transanta fata de cel mai dureros fenomen istoric. Astfel, astazi, in Cetatea Baniei, va trona spiritul basarabean, cu amaraciunea ca nicaieri in tara, in nici un alt oras, nu se intâmpla evenimente similare.
