Ocupatia principala a locuitorilor satului Secui este legumicultura. Oamenii se plâng ca este din ce in ce mai greu sa traiasca din rodul pamântului pentru ca, asa cum se intâmpla peste tot, si in satul lor agricultura este la pamânt.
La cârciuma din mijlocul localitatii, la nea Gheorghe Fieraru, oamenii stau la un pahar de vorba si mai dezbat ce se mai intâmpla prin sat. „Am ajuns sa traiesc cu aer. M-am cam saturat sa ma plimb pe la tribunale ca sa-mi cer dreptul. Am si pamânt, am si padure si nu le-am primit inapoi. Am hotarâre judecatoreasca, dar nu pot intra in posesia terenului“, a spus Florica al lu’ Sandu. O data inceputa discutia, si alti curiosi se apropie. Oamenii isi dau drumul si fiecare incepe sa povesteasca despre problema sa, care, bineinteles, este cea mai importanta.
„Noi producem, iar altii ne vând produsele. Pietele sunt pline de bisnitari. Noi suntem producatori cu acte in regula pentru ca, dupa cum cere legea, avem certificate de producator. Da’ asta nu conteaza. Sa va spuna nepotu-meu care a luat, acum doua saptamâni, doua amenzi intr-o zi pentru ca vindea varza pe domeniul public. Stati sa ma duc sa-l chem“, a spus Sandu Gheorghe, care a si dat fuga dupa nepot.
Amendat de doua ori intr-o zi
Dupa câteva minute, cei doi au revenit in mijlocul celor strânsi la cârciuma. „M-am dus la Craiova, in Piata Garii, cu niste varza. Si pentru ca nu erau locuri la masute am inceput sa vând varza direct din masina. Mai intâi au aparut cei de la Politia Comunitara si mi-au dat un milion amenda. Peste câteva ore au venit si cei de la jandarmerie si mi-au mai dat un milion. Varza mea nici nu facea atâta, abia daca ajungea la jumatate. Nu stiu cum de m-au ales pe mine de doua ori ca doar nu eram singurul care vindea din masina. Dar asta mi-a fost norocul“, a spus nepotul, Daniel Stancu. Oamenii spun ca asta este realitatea pe care o intâlnesc peste tot. „Taranul este obligat sa vânda pe strada. Acum trei saptamâni am fost si eu amendat cu 250 de mii pentru ca nu aveam certificatul de producator vizat. Ma dusesem la Craiova cu vreo 300 de kilograme de varza. Uitasem sa verific stampila de pe certificat. Trebuia vizat o data la trei luni. Recunosc, oi fi gresit si eu, dar pe tiganii care vând prin piete ii intreaba cineva ceva? Ca doar marfa pe care o vând nu este a lor. Daca este o lege ar trebui sa fie pentru toti“, a afirmat Razvan Dinu.
„Suntem un sat fara stapân“
Discutia se incinge, oamenii isi amintesc si alte neajunsuri. „Din agricultura nu se mai poate trai. Muncesti un an si nu te mai uiti sa iesi pe profit. Te uiti numai sa nu iesi in pierdere. Iar astia cu certificatele lor… Nici nu au rubrici de ajuns unde sa poata omul sa-si treaca si varza, si fasolea, rosiile, mararul, ridichiile si toate câte are el de dus la piata. Ca asa este legal. Ca sa nu mai spun ca aceste certificate trebuie platite, iar banii nu se vad nicaieri“, a mai spus Sandu Gheorghe. In discutia barbatilor intervine cu sfiala si o femeie care incearca si ea sa-si spuna pasul. „Am si eu titlu pe o jumatate de pogon care are marginea intr-un canal. Cei dinspre mijlocul tarlalei s-au tot impins, iar pe mine m-au scos de pe loc. Am muncit 14 ani acest teren, iar dupa ultimele masuratori cica nu mai exista. Da’ unde a disparut? Ca sa aflu ar trebui sa ma duc la judecata. M-am dus la politie, da’ ei spun ca nu e treaba lor. La primarie, care e si asa destul de departe, nu ne baga nimeni in seama. Suntem un sat fara stapân“, a spus Florica Pauna.
