Din iulie anul trecut, detinutii din Penitenciarul pentru Minori si Tineri (PMT) Craiova beneficiaza de consiliere din partea unui psiholog si a unui asistent social. Munca nu este deloc usoara. Trebuie sa fii suficient de maleabil si abordabil pentru a nu fi respins si suficient de autoritar pentru a pastra controlul. De asemenea, nu trebuie sa-ti pierzi cumpatul, chiar daca stii ca auditoriul tau este format din tilhari, violatori, criminali. Iar lucrurile capata o alta dimensiune cind esti femeie si ai numai 26 de ani. Cu toate acestea, Anamaria Voila a facut fata sedintelor de consiliere vocationala din penitenciar. Ea spune ca reusita activitatilor se datoreaza, in primul rind, mentorului ei spiritual, maica Siluana cu care a urmat cursurile de consilier-teolog in cadrul Centrului de Formare si Consiliere „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril“. Celalalt secret este faptul ca niciodata „nu abordeaza detinutul, ci omul“.
La inceput, sedintele de consiliere tinute in PMT Craiova de catre Fundatia „Cuvintul care Zideste“ au urmarit pregatirea detinutilor pentru liberare. „Confruntindu-ne insa cu realitatea, care este destul de dinamica in penitenciar, ne-am indreptat atentia si spre alte aspecte. De exemplu, multi dintre ei nu cunosteau bunele maniere. Stiu ca multi ar putea spune: «Detinutii si bunele maniere!». Insa, daca un tinar nu stie ca trebuie sa te salute in momentul in care intri in camera, nu pot sa am pretentii de la el sa inteleaga si sa se deprinda cu aspecte comportamentale mai complicate“, spune Anamaria Voila – asistent social. Tinara lucreaza de aproximativ un an la proiectul de consiliere. A invatat in acest timp sa faca fata situatiilor dificile si
sa-si eficientizeze munca.
Consiliere vocationala
„Am urmarit, initial, o consiliere vocationala, astfel incit detinutii sa-si descopere abilitatile, sa le dezvolte. Am introdus insa pe parcurs si alte obiective. Nu am incercat sa impun o anumita structura a consilierii doar pentru ca asa voiam eu. Nu ma intereseaza sa ma aud vorbind sau sa ma stiu ascultata. Important este ca ei sa interactioneze, sa se implice in discutii, sa ridice probleme. Asta mi-am propus de fiecare data. Discutam despre problemele zilnice, despre actuala sau viitoarea familie, despre cum sa obtina un loc de munca, despre cum sa faca un CV… Simti ca ti se acorda incredere atunci cind incep sa vorbeasca despre lucruri mai delicate, cum ar fi relatia cu cadrele penitenciarului, problemele legate de sexualitate“.
Anamaria Voila spune ca munca ei are suisuri si coborisuri si ca se inscrie in categoria meseriilor pe care nu le poti face bine daca nu exista pasiune si convingere.
„Inceputul a fost bun. Nu spun ca nu te confrunti si cu lucruri neplacute! Inainte de a fi primit finantarea de la UNICEF pentru proiectul de consiliere, mai desfasurasem activitati in penitenciar. Imi aduc aminte de unul dintre primele grupuri cu care am stat de vorba. Le-am explicat ce urmarim, m-am prezentat, dupa care asteptam sa vorbeasca ei. I-am intrebat de ce tac. Unul dintre ei a indraznit sa spuna: «Pai, domnisoara, dumneavostra sinteti fata si noi sintem baieti». Nu asta era insa problema. Ei nu erau obisnuiti sa fie ascultati, sa li se acorde atentie, sa conteze si parerea lor“.
„Stiu ca in fiecare dintre ei este Hristos si ca in fiecare dintre noi exista un detinut“
In programul de consiliere sint inclusi detinutii care sint aproape de termenul liberarii. Important este insa si criteriul repartizarii pe camere. Ideile deprinse la sedintele de consiliere se raspindesc mai bine si sint reluate daca participa mai multe persoane la program, din aceeasi camera. Intr-un an calendaristic, au primit asistenta sociala 89 de detinuti cu virste cuprinse intre 14 si 21 de ani. In sedintele de consiliere, ei discuta inclusiv despre faptele comise. Disponibilitatea lor pentru acest subiect depinde insa si de iscusinta asistentului social.
„Dintre detinuti, violatorii sint cei mai mici ca virsta. Sint fie colerici, fie melancolici, acestia din urma fiind predominanti. Criminalii sint cei mai linistiti si mai respectati. Am incercat sa-i fac pe detinuti sa nu-si mai arunce invective pornind de la natura infractiunii pe care au comis-o. Ii auzeam pe hol cum se strigau «Bai, criminalule! Bai, hotule!». Pentru mine nu conteaza pentru ce se afla in penitenciar. Eu nu abordez detinutul. Eu abordez omul. Asta ma ajuta sa lucrez cu ei. Daca as sta sa ma gindesc la toate grozaviile pe care le-au facut, mi-ar fi mult mai greu. Eu stiu ca, pina la urma, Hristos este in fiecare dintre ei. Si, in acelasi timp, (asta le-am spus-o si lor) stiu ca in fiecare dintre noi exista un detinut. Este un lucru pe care nu trebuie sa-l uitam atunci cind etichetam“, spune Anamaria Voila. Asistentul social spune ca, desi continutul temelor de consiliere nu este religios, ea incearca sa abordeze subiectele si oamenii din fata ei si din perspectiva crestina. „Nu vin in fata lor cu tot felul de habotnicii. Dar eu, si ca reprezentant al Bisericii, incerc sa-i prezint detinutului acest aspect. Sper ca saminta sadita la un moment dat sa rodeasca si in el“.
