http://www.youtube.com/watch?v=_-M44-lfTkc
Publicul este cel mai important, este cel pentru care trăieşte. Oboseala nu mai contează, parcurge sute de kilometri de la un capăt la altul al ţării pentru a-şi transpune spectatorii pentru câteva ore într-o altă lume. Respectul pentru cei din sală este cuvântul care îl poate caracteriza pe marele nostru actor Florin Piersic. După ore în şir de mers, după alte ore pe scenă, a acceptat plin de amabilitate să acorde un interviu Gazetei de Sud.
Este unul dintre cei mai importanţi actori români de teatru şi film. S-a născut pe 27 ianuarie 1936, la Cluj. A dat viaţă unor personaje de excepţie atât în cinematografie, în filme precum: „Ciulinii Bărăganului“ (1957), „Neamul Şoimăreştilor“ (1964), „Haiducii lui Şaptecai“ (1970), „Zestrea Domniţei Ralu“ (1971), „Colierul de turcoaze“ (1985), „Fix alert“ (2004), „Eminescu versus Eminem“ (2005) etc., dar şi în spectacole de teatru printre care se numără „Zbor deasupra unui cuib de cuci“, „Oameni şi şoareci“ şi „Străini în noapte“. A primit numeroase distincţii, printre care premiul pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), în 2009, Medalia de Aur a Artelor Transilvane, iar pe 31 ianuarie 2011, la câteva zile după ce a împlinit 75 de ani, Florin Piersic a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor (Walk of Fame) din Bucureşti, un spaţiu dedicat artiştilor români.
„Piersic se ţine de femei să nu cadă“
Eveniment aşteptat cu emoţie de către băileşteni. Marele actor Florin Piersic îşi anunţase prezenţa pe scena Casei de Cultură „Amza Pellea“. Aproximativ 400 de oameni aveau să ia parte la acest recital actoricesc. Şi cum un spectacol de o asemenea anvergură nu se întâmplă zilnic, emoţia se putea citi pe chipul tuturor. Sala veche a Casei de Cultură, întunecoasă şi extrem de friguroasă, era plină ochi cu aproximativ o jumătate de oră înainte de începerea spectacolului. Cu mai bine de o oră înainte de începerea piesei, a ajuns şi marele actor Florin Piersic, însoţit de partenera de scenă, Medeea Marinescu. Veneau de departe, tocmai de la Cluj, special pentru băileşteni, special pentru Amza… Îşi respectă publicul, îşi respectă meseria şi chiar şi după sutele de puneri în scenă ale piesei „Singuri în noapte“ a refuzat politicos orice interviu înainte de spectacol. Avea nevoie, cum singur mărturisea, de „repetiţii“, de o pregătire corespunzătoare, „publicul este cel mai important şi trebuie respectat, iar ţinuta unui om spune totul…“. Plin de căldură şi în acelaşi timp nelinişte a spus: „Sunt în criză de timp, mai e doar o oră până urc pe scenă… Trebuie să mai repet, te rog, da?! Nu te superi, da? Trebuie să mă machiez, nu vreau să apar în poze aşa…“.
„Până şi Dumnezeu
a ţinut cu noi, a vrut să fim aici“
Spectacolul „Străini în noapte“ a avut până acum peste 200 de reprezentaţii în ţară şi în străinătate, dovedindu-se o montare cu succes extraordinar la public. Iniţial, rolul feminin a fost interpretat de actriţa Emilia Popescu, înlocuită ulterior de Medeea Marinescu, cunoscută în special din interpretarea rolului Mirabela din filmul pentru copii „Maria Mirabela“. La 18.00 fix, reflectoarele s-au aprins, oamenii au început să aplaude, scena a prins viaţă. A urcat întâi edilul Băileştiului, cu o plachetă prin care marele actor era numit „cetăţean de onoare“, un buchet de flori şi două tablouri cu portretele celor doi actori realizate de artistul Marin Pascu. Marele actor, vizibil emoţionat, şi-a început discursul. „Până şi Dumnezeu a ţinut cu noi, a vrut să fim aici. Chiar vorbeam cu Medeea că vremea din ultimul timp a fost cumplită. Astăzi însă, a fost soare, cald… Sunt onorat să mă aflu pe această scenă, într-o instituţie ce poartă numele prietenului meu Amza Pellea. Nu sunt cetățean de onoare al orașului New York, Paris, ci al metropolei pentru mine, prin prisma prietenului meu Amza, Băilești… Am să vă mărturisesc un secret, nu am spus multor persoane acest fapt, că în urmă cu mult timp am fost invitat de Amza în Băileşti. Îmi amintesc că i-am zis: «Măi Amziu, eu nu sunt oltean, ce să caut în faţa lor, olteni de-ai tăi, obişnuiţi cu genul tău?», însă am acceptat şi împreună am venit la o grădină frumoasă de vară şi nu o să uit niciodată acea seară, când Amza m-a prezentat astfel: «Vi-l prezint pe prietenul meu Florin Piersic». De atunci i-am devenit prieten pe vecie. Din nefericire, nu am mai avut ocazii să vin împreună cu el, ci doar ca invitat la comemorarea lui Amza, la inaugurarea casei memoriale… „Nu am loc să pun pe pereți câte plachete am primit de-a lungul vieții, însă promit în fața dumneavoastră că pe aceasta o voi arăta în toate aparițiile mele de acum încolo… Am refuzat să mai apar în emisiunile TV în ultima vreme, consider că vorba românească „mai răruţ, că-i mai drăguţ“ este foarte adevărată, mai ales când anii trec şi nu vrei ca publicul, cei care te iubesc şi pentru care ai jucat o viaţă, să te vadă cum îmbătrâneşti… Maestrul Beligan face chiar o glumă pe acest subiect atunci când vorbeşte despre mine: «Piersic se ţine de femei să nu cadă…». Piesa „Singuri în noapte“ a fost tradusă special pentru mine, maestrul Beligan a considerat că mă reprezintă. A vizionat-o în urmă cu câţiva ani la Paris, cu Alain Delon în rolul principal. Maestrul Beligan a spus că sunt făcut pentru acest rol şi a avut dreptate… Rolul îmi este foarte drag, mi se potriveşte din toate punctele de vedere“, a povestit Florin Piersic.
Aşa cum ne-a mărturisit, actorul a primit de-a lungul timpului titlul de Cetățean de Onoare al mai multor orașe, precum Bacău, Cluj-Napoca, Caracal, Sighet, Suceava, Baia Mare, Oradea, București, Galați, însă memoria prietenului său Amza transformă Băileştiul într-o metropolă.
Despre Amza
Prietenia actorului Florin Piersic cu nea Mărin a fost una specială. Simţindu-şi sfârşitul aproape, marele Amza a ţinut să aibă o întâlnire aparte, să-şi descarce sufletul în faţa prietenului său. „Vreau să vă împărtășesc și dumneavoastră că ultima dată când l-am văzut pe Amza în viață a fost la spectacolul «Gaițele», în care jucam alături de Rodica Popescu, Gheorghe Dinică, Stana Ionescu etc. Draga Olteanu mi-a spus în timpul spectacolului că în rândul doi se află Amza. M-am emoţionat atunci, ştiam că mă privea… Aproape că nu l-am recunoscut. Avea o barbă mare, era schimbat, ascundea o durere… După spectacol a venit la mine și mi-a spus: «Mă copile, nu știu câtă vreme o să mai fiu în lumea asta». A ținut să îl conduc acasă, avea multe să îmi spună, povești de viață, intimități pe care dorea să le știu, să le păstrez ca pe un testament și pe care le țin și azi în sufletul și mintea mea. Fata lui îmi face onoarea să mă numească «tata doi», iar pentru mine acest lucru spune tot… Ştii, femeile au avut un rol însemnat în ochii mei. Eu, copil fiind, am trăit o dramă… În 1942, am pierdut-o, înecată în apele Prutului, pe sora mea Lucica, la vârsta de 15 ani, încercând să îşi salveze o colegă de bancă. Erau colege la liceul din Cernăuţi. Am fost martor la suferinţa părinţilor mei, la durerea fără margini pe care au trăit-o, văzându-se în situaţia de a-şi îngropa copilul… Din acel moment, toată dragostea părinţilor s-a revărsat asupra mea, iar eu la rândul meu am arătat respect şi dragoste femeilor din jur, copilelor prietenilor mei. Ştii, există o vârstă genetică când eşti recunoscător celor care îţi arată înţelegere, respect şi puţină iubire“, a adăugat Florin Piersic.
„Eu sunt un piersic şi piersicile pe care le fac sunt mai trecute…“
Va urma o perioadă de pauză în activitatea actorului Florin Piersic, apoi o serie de spectacole în Bucureşti, Berna, Zürich, Viena. „Surprizele pe care le pregătesc spectatorilor nu se opresc însă aici. În decembrie sau cel mai târziu în ianuarie, de ziua mea, voi veni din nou la Băileşti cu un recital de excepţie, «Florin Piersic pur şi simplu», în care vă voi oferi «viaţa mea», cum m-am hotărât să devin actor, care au fost piesele de suflet, cu filmări din timpul spectacolelor, o incursiune în viaţa mea… Nu o să uit niciodată emoţiile trăite la Băileşti. De-a lungul anilor, am primit nu de puţine ori flori, felicitări, însă niciodată o plasă din partea unui copil, o sacoşă cu mere verzi… A fost un gest simplu, însă extrem de impresionant… Ştii, merele sunt bune, eu sunt un piersic şi piersicile pe care le fac eu sunt mai trecute… Se spune că port noroc, toată lumea îmi spune asta, sper să vă port noroc şi dumneavoastră şi să aveţi o toamnă frumoasă“, a încheiat Florin Piersic.
