Şcoala Specială Ajutătoare din Balş a fost ieri locul unei tăieri de panglică, unitatea fiind complet renovată şi utilată după standardele minimale printr-un proiect realizat în cadrul Programului Operaţional Regional (POR) Axa prioritară 3 – „Îmbunătăţirea infrastructurii sociale“. Proiectul a avut o valoare totală de 2.396.483,95 lei, din care Consiliul Judeţean Olt, instituţia care a preluat administrarea şcolilor speciale, a acoperit 49.472,26 lei. Valoarea contractului de lucrări s-a cifrat la 1.382.454 de lei, reabilitarea fiind executată de SC Novara T Impex, alţi 164.320 de lei fiind bani folosiţi pentru dotări (echipamente IT, aparatură audio-video, mobilier, dotări pentru sala de gimnastică etc.).
Banii investiţi deja (reabilitarea sălilor de clasă, a laboratoarelor, înlocuirea vechiului sistem de încălzire cu centrală termică proprie, înlocuirea instalaţiei sanitare, refacerea terenului de sport etc.) n-au rezolvat însă toate problemele, treburile din „gospodărie“ fiind lăsate pentru viitor. În continuare, elevii şcolii se pot accidenta la locul de joacă, în care toate echipamentele, vechi, deteriorate, sunt din metal şi reprezintă un pericol. Restrângerea activităţii şcolii a făcut ca una dintre clădiri, predată consiliului local, să zacă şi astăzi aproape abandonată, visul de a fi transformată într-un bloc de locuinţe sociale rămând exact asta – un vis.
De la aproape 400
de elevi, la 86
Şcoala Specială a avut o istorie destul de zbuciumată, elevii care i-au trecut pragul neplecând, toţi, cu amintiri plăcute. Au circulat poveşti nenumărate despre tratamentul la care au fost supuşi, grija principală a celor care i-au supravegheat fiind să le acorde hrană şi un acoperiş deasupra capului. Teoretic, astăzi sunt trataţi demn şi consiliaţi de psiholog, lucrează cu kinetoterapeut şi logoped şi pleacă acasă ca orice copil, la sfârşitul programului, nu mai „intră pe mâna“ temuţilor pedagogi din internat. În ultimii 14 ani, numărul elevilor şcolarizaţi a scăzut de la aproape 400, la 86. Astăzi încearcă să depăşească aici nivelul intelectual al unui copil de clasa a IV-a copii proveniţi din Centrul de Plasament „Floare de Colţ“ şi căsuţele de tip familial „Temerarii“ din Balş, precum şi copii cu nevoi speciale din familiile care i-au preluat în plasament. Uneori reuşesc să progreseze şi sunt integraţi în şcolile de masă, alteori rămân aici până la 19-20 de ani, când pot pleca la şcoala specială de ucenici. „Rar reuşesc copiii noştri să treacă de examenul de la finalul clasei a VIII-a, pentru că ei au intelectul unui copil de zece ani“, a spus directorul şcolii, prof. Ion Barbu. Din anul şcolar viitor, vor fi alte norme, posibil şi alte standarde. Copiii cu probleme mentale nu vor mai fi evaluaţi de comisia de la nivelul Protecţiei Copilului pentru a putea fi înmatriculaţi la şcoala specială, ci recomandarea va veni din partea psihologilor de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională.
Localul în care funcţionează acum şcoala a găzduit, în intervalul 1949-1959, primul liceu din Balş. Din ’59 aici au fost aduşi toţi copiii cu dizabilităţi mentale din Oltenia. La întemeierea judeţelor, fiecare dintre acestea şi-a construit propriile unităţi şi a preluat elevii. În 1999, rânduiala s-a dat din nou peste cap, şcolile fiind preluate din subordinea ISJ Olt şi trecute în administrarea consiliului judeţean. În 12 ani s-au alocat bani doar pentru reparaţiile stringente. Strada pe care vin şi pleacă elevii şi cei care îi au în grijă este în continuare plină de cârpeli, gropile din asfalt contrastând, nu se ştie pentru cât timp, cu clădirea proaspăt vopsită.
• Alina Mitran
