În România, părinţii dau 300 de milioane de euro anual pe cursuri suplimentare, conform unei analize a Comisiei Europene
Şcolarizarea „în particular“ este o afacere în plină expansiune în Europa. Părinţi din Franţa şi Germania cheltuiesc peste trei miliarde de euro anual pe cursuri suplimentare celor oferite de şcoli copiilor lor. În România, familiile plătesc anual 300 de milioane de euro pe meditaţii, se arată într-un raport realizat la comanda Comisiei Europene. În ciuda miliardelor plătite astfel profesorilor particulari, multe state lasă acest sector nereglementat, astfel încât meditaţiile au loc frecvent în afara domeniului de impozitare al guvernului, arată studiul, care avertizează: lăsat nesupravegheat, fenomenul va avea un impact social de puternică divizare între clasele sociale!
Un raport realizat la comanda Comisiei Europene şi citat de Reuters arată care este impactul socio-economic al fenomenului reprezentat de meditaţii. Tendinţa de a plăti ore în plus faţă de ce se predă la şcoală este aceeaşi în cea mai mare parte a continentului – chiar dacă sumele nu sunt la fel de mari în toate statele. În ultimii ani, părinţii pun deoparte sume tot mai mari pentru a le oferi copiilor lor mai mult decât ceea ce primesc prin educaţia oferită de stat, arată rapoartele Uniunii Europene.
În România, un studiu realizat în 2007 pe 1.267 de elevi din ciclul secundar arată că 27% dintre ei au primit meditaţii. Trei ani mai târziu, un studiu realizat pe 1.500 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 19 ani a arătat că 17% dintre ei primeau meditaţii. Alt studiu realizat la nivel naţional în 2010 pe 1.316 adulţi a arătat că 50% dintre ei plăteau profesori privaţi pentru copiii lor.
În Franţa, un raport realizat în 2007 estima că, în marile licee din Paris, aproximativ 75% dintre elevi urmau cursuri private.
În Germania, o cercetare din 2010 arată că 14,8% din numărul total al elevilor primeau meditaţii.
În Grecia, un studiu din 2000 realizat pe studenţi din primul an arăta că 50% dintre ei au primit lecţii private. În 2010, aproape toţi elevii aflaţi în ultimul an de liceu urmau o formă de şcolarizare suplimentară.
În Ungaria – un studiu realizat în 2011 pe 1.361 de studenţi arată că 60,5% dintre ei au primit meditaţii în ciclul secundar de învăţământ.
Câţi bani se duc pe meditaţii:
* Austria, 2010: 126 de milioane de euro pe an;
* Cipru, 2008: 111 milioane de euro pe an;
* Franţa, 2007: 2,210 milioane de euro şi cu o creştere de 10% pe an;
* Germania, 2010: între 942 şi 1.468 milioane de euro pe an;
* Grecia, 2008: 952 de milioane de euro pe an;
* Italia, 2010: 420 de milioane de euro pe an;
* România, 2010: 300 de milioane de euro pe an;
* Spania, 2010: 450 de milioane de euro pe an.
Meditaţii în franciză sau instituţionalizarea cursurilor suplimentare
Mare parte dintre aceste cursuri suplimentare sunt susţinute de companii care îşi oferă serviciile la nivel local, naţional sau internaţional, se arată în studiul realizat la comanda Comisiei Europene. Un exemplu în acest sens este compania Kumon, cu sediul în Japonia, care susţine că are patru milioane de elevi care studiază în 26.000 de centre aflate în franciză în 46 de ţări. În Europa, Academia are sediul şi cea mai mare parte a activităţilor în Franţa, dar s-a extins şi în Spania şi Portugalia. Aceste companii angajează mulţi profesori part-time.
În România, însă, majoritatea meditatorilor sunt profesori cu catedră completă, care oferă cursuri suplimentare pentru a-şi mări veniturile. Un studiu realizat în 2010 de Daedalus Millward Brown şi citat de raportul european arată că 30% dintre elevii care au urmat cursuri particulare au primit meditaţii chiar de la profesorii lor şi 60,4% de la alţi profesori din şcoala lor sau din alte şcoli.
În Lituania, 16,6% dintre elevii care au urmat cursuri particulare au primit lecţii chiar de la profesorii pe care îi aveau la clasă (62,8% de la alţi profesori din şcoala lor sau din alte şcoli), în Polonia – 9,4% primeau meditaţii de la profesorii de la clasă (38,5% de la alţi profesori din şcoala lor sau din alte şcoli), iar în Slovacia – 10,9% primeau meditaţii de la profesorii de la clasă (24,9% de la alţi profesori din şcoală lor sau din alte şcoli).
Practica meditaţiilor acordate chiar de profesorii de la clasă este „problematică“, arată autorii studiului, care precizează că riscul este ca profesorii să reducă efortul depus în şcoală, cu scopul de a mări numărul elevilor care le cer serviciile în afara orelor de şcoală. Un alt pericol îl reprezintă favoritismul, arată cercetarea.
Autorităţile din România le cer profesorilor să îşi declare veniturile din meditaţii. În 2008, numai 1.500 de profesori au făcut astfel de declaraţii, „un procent foarte mic din total“, se arată în cercetare.
Cauzele apariţiei şcolarizării suplimentare
Studiul Comisiei Europene arată că, în Europa de Est, în anii ‘90 a scăzut foarte mult puterea de cumpărare, iar salariile profesorilor au fost printre cele mai afectate. În majoritatea ţărilor din regiune, salariile nu mai puteau susţine familiile profesorilor nici la un nivel de bază, aşa că aceştia au fost forţaţi să găsească modalităţi pentru a-şi suplimenta veniturile.
„Modelele din România oferă un exemplu tipic“, susţin autorii studiului. Un raport din 2000 al UNESCO arată că salariul unui profesor român reprezenta numai aproximativ 40% din suma pe care un profesor cu acelaşi grad o primea în 1990. În 2006, după mai multe greve, guvernul a majorat salariile profesorilor. „Cu toate acestea, salariile de bază au rămas scăzute şi oricum până atunci meditaţiile au devenit parte a culturii sociale care a fost acceptată atât de familii, cât şi de profesori“, se mai arată în studiul CE. Este şi motivul pentru care profesorii români au declarat că dau meditaţii, pentru a-şi suplimenta veniturile şi nu pentru profit.
Potrivit studiului, în Europa Occidentală, motoarele fenomenului au fost cu totul altele; chiar dacă profesorii din vestul Europei s-au plâns şi ei de salarii mici, ele au rămas mult peste cele ale profesorilor din Europa de Est. Aici, elementul care a generat industria meditaţiilor este competiţia. Procesele de europenizare şi de globalizare au adus o mobilitate mult mai mare a forţei de muncă şi au asociat competiţia cu locurile de muncă. În plus, toate sistemele de educaţie au fost clasificate prin instrumente ca PISA şi TIMSS.
Studiul arată că materiile la care elevii din Europa primesc cele mai multe lecţii particulare sunt matematica şi limbile naţionale. Respectând acest principiu, şi în România, Ungaria, Luxemburg, Letonia, Cipru, Germania, Austria şi Portugalia matematica este principala materie la care elevii continuă să ia lecţii şi după şcoală.
Impactul industriei meditaţiilor: adâncirea inegalităţilor în Europa
Părinţii care dispun de resurse financiare încearcă astfel să le pună la dispoziţie copiilor un sprijin suplimentar celui oferit de sistemul de învăţământ de stat. „Şcolarizarea privată ţine mai puţin de copiii care au nevoie reală de un ajutor pe care nu îl pot găsi la şcoală şi mult mai mult de menţinerea avantajelor competitive ale celor care deja au succes şi sunt privilegiaţi“, a declarat Jan Truszczynski, preşedintele Direcţiei Generale pentru Educaţie şi Cultură din cadrul Comisiei Europene, care a comandat raportul.
Rezultatul acestui fenomen este, aşadar, adâncirea inegalităţilor în Europa: copiii ai căror părinţi sunt bogaţi primesc tot mai multă şcolarizare suplimentară, ceea ce divizează societăţile şi atrage după sine implicaţii sociale pe termen lung. Meditaţiile au „implicaţii puternice asupra echităţii sociale, asupra economiei bazate pe cunoaştere, asupra activităţii din şcoli şi asupra vieţilor copiilor şi familiilor, încât trebuie să fie abordate“, susţine Mark Bray, autorul studiului „The Challenge of Shadow Education“.
O industrie de miliarde de euro
Raportul, care se bazează pe mai multe cercetări realizate în diferite ţări în ultimii patru ani, arată că sectorul meditaţiilor din Franţa era în 2007 în valoare de 2,2 miliarde de euro şi estimările arată că a crescut cu zece procente pe an. În Germania, specialiştii estimează între 900 de milioane şi 1,5 miliarde de euro cheltuiţi pe şcolarizarea privată în fiecare an. Cea mai mare parte a banilor se concentrează în asistenţa la nivelul de învăţământ secundar. În Franţa şi Belgia, taxele de şcolarizare pot ajunge la peste 30 de euro pe oră. Chiar şi în Scandinavia, care se află adesea în topurile globale pentru educaţia de stat, şcolarizarea suplimentară este în creştere.
Conform studiului, cea mai mare parte a lecţiilor particulare au fost urmate de familii înstărite şi de obicei din mediul urban, şi nu de clasa muncitoare. În unele ţări, meditaţiile particulare sunt ceva comun pentru familiile care plătesc deja şcolarizare privată, accentuând divizările socio-economice.
„Dacă sunt lăsate la puterea pieţei, meditaţiile menţin şi exacerbează inegalităţile“, a precizat Mark Bray în cadrul raportului. „Familiile cu venituri mai mari îşi pot permite atât o cantitate mai mare, cât şi o calitate mai bună a meditaţiilor“, a precizat acesta.
Pe lângă impactul socio-economic, raportul evidenţiază că meditaţiile au devenit o adevărată afacere. În Franţa, Belgia, Marea Britanie şi în alte ţări, companiile s-au dezvoltat până acolo încât oferă cursuri suplimentare la domiciliu. „Industria meditaţiilor este o sursă de muncă aflată în expansiune, dar şi o cale pentru mulţi profesori de prima mână să câştige venituri suplimentare“, susţine Jan Truszczynski, care precizează că „acesta pare să fie unul dintre motivele pentru care atât guvernele, cât şi sindicatele au tendinţa să evite subiectul“.
În ciuda miliardelor plătite de părinţi pe profesori particulari, multe state lasă acest sector nereglementat, astfel încât meditaţiile au loc frecvent în afara domeniului de impozitare al guvernului, arată studiul. Meditaţiile sunt considerate atât de importante, încât în Cipru şi în Grecia cheltuielile angajate de părinţi prin lecţii particulare reprezintă 20% din cheltuielile guvernelor lor cu educaţia publică.
Hotnews.ro
