Craiovenii care au ales să-şi construiască locuinţe în zone periferice ale oraşului, în aşa-zisele cartiere rezidenţiale, s-au trezit aruncaţi într-o lume rurală, departe de civilizaţie. Au vilă cu piscină, dar le lipsesc energia electrică, gazele, apa curentă şi canalizarea.
Sunt orăşeni, locuiesc în vile, au maşini puternice la poartă şi stau în cartiere rezidenţiale ale Craiovei, aruncate pe te miri ce câmpuri. Au ales singuri să stea la periferie, au dat confortul blocurilor din centru pe viaţa tihnită de la casă, dar s-au ales cu un coşmar. Coşmarul lipsei tuturor utilităţilor, care i-a aruncat departe de civilizaţie, fără asfalt, fără apă curentă şi canalizare, fără reţea de telefonie fixă, fără un mijloc de transport, fără gaze şi serviciu de salubritate.
Autorităţile locale nu le-au promis nimic, le-au dat autorizaţia de construcţie, iar anual le transmit lista cu taxe şi impozite. Poate îşi amintesc de ei o dată la patru ani, dar sunt amăgiţi mai mult cu vorbe. După aceea o iau de la capăt cu lungul şir de cereri. Au noroc dacă printre vecini se află vreo persoană cu influenţă la nivelul urbei. Numai aşa asfaltarea ajunge mai repede la ei, iar furnizorii de utilităţi se grăbesc să-şi facă simţită prezenţa în zonă. Alţii stau uitaţi de lume, în mijlocul câmpului, pe străzi – dacă pot fi numite aşa – fără nume, unde nici corespondenţa nu ajunge. De toamna până primăvara, fiecare membru al familiei trebuie să aibă de schimb o pereche de cizme de cauciuc, iar vara drumul către casă îl parcurg învăluiţi într-un nor de praf. Îşi rup maşinile prin hârtoapele drumurilor desfundate mai ceva decât uliţele unui cătun.
Strada principală, drum de ţară
În cartierul Veterani din zona ANL-urilor din Potelu, sute de case sunt împrăştiate pe câmp. Străzile nu au fost trasate în teren, se regăsesc doar în schiţele primăriei, iar oamenii îşi croiesc drum pe unde le este mai uşor. Artera principală, strada Geniştilor, este pietruită doar pe jumătate, iar în cealaltă parte te afunzi în nămol până la gleznă. Localnicii se pot lăuda că au electricitate, de gaze însă nici nu poate fi vorba. Iar apa curentă şi canalizarea sunt lucruri de domeniul SF. „Suntem vai de noi! Stăm de ani buni aici, în câmp. De fiecare dată doar promisiuni, promisiuni. Şi cu ce ne-am ales? Au pus doar nişte piatră pe drumul ăsta principal. Să pună şi mai departe! Dacă plouă, nămolul e până la gât, dacă este cald, e praf de nu te vezi! Suntem mai rău ca ăia de la ţară“, s-a plâns Veronica Mardare, arătând vila unde locuieşte cu familia, în plin câmp.
Vecina ei este mai norocoasă, are casă pe strada principală, care este pietruită. Aceasta are însă altă problemă, iluminatul public. „Ne-au adus cu chiu, cu vai stâlpii ăştia pe stradă. Dar noaptea nu aprind becurile. Pot să vină ţiganii peste noi în casă, în pustietatea asta. Şi cică suntem la oraş“, a spus altă femeie care locuieşte în zona ANL-urilor din Potelu.
Un alt localnic din zonă, Doru Pârvuleţ, a făcut o „pasiune“ din a-l întreba, pe site-ul www.domnuleprimar.ro, pe mai-marele urbei: „Vă rog respectuos să-mi răspundeţi şi mie când va începe sistematizarea străzilor în cartierul Veterani“.
Orăşeanul cu hazna în fundul curţii
În zona Catargiu – Popoveni, cartiere periferice ale Craiovei, casele etajate se întind până lângă poligonul de la Balta Verde. Aici, localnicii, ca să poată aprinde un bec în casă, s-au văzut nevoiţi să-şi cumpere stâlpii de înaltă tensiune şi cablurile. Nu se poate vorbi de apă sau de gaze. Strada, care poartă denumirea de Şoseaua Popoveniului, au rezolvat-o: au adus moloz, pe care l-au tasat. Drumul către casă sau către serviciu este un calvar. În câţiva ani, maşinile celor de aici au devenit nişte hârburi, cârpite şi răscârpite, din cauza stării proaste a drumului. Uneori, nici telefonul mobil nu-l pot folosi, deoarece semnalul este slab. Şi-au forat puţuri pentru apă, au săpat haznale, şi-au montat centrale pe lemne, rezolvând astfel încălzirea imobilelor de zeci de metri pătraţi, iar unii au chiar generatoare de energie electrică de mai mică putere, pe care le folosesc cu economie. Nu se ştie când vor ajunge la ei gazele, salubritatea, canalizarea. „Am vândut apartamentul de pe Calea Bucureşti, am luat teren aici şi ne-am ridicat casa. Este un chin. Abia am reuşit să beneficiem de curent electric. Eu mă mai descurc cu un laptop, cu un telefon mobil, dar până de curând nu aveam nici cablu că nu erau stâlpi. Cam greu cu viaţa asta, trăim ca la ţară“, a povestit Valentin.
Şi, culmea ironiei, unii dintre ei şi-au amenajat în curţile de sute de metri pătraţi fântâni arteziene şi piscine, pe care le ţin ca „exponate de muzeu“.
La fel se trăieşte şi în alte cartiere de la periferia oraşului, cum ar fi Bariera Vâlcii, Plaiul Vulcăneşti şi Calea Bucureşti – zona Metro.
