In Craiova, copiii in fasa si nu numai au devenit momeala. In frig sau in soare, la colt de strada sau in marile intersectii, copii de câteva luni sau câtiva ani sunt folositi de mamele lor ca sa stârneasca mila trecatorilor. Decât sa mearga la munca, femeile prefera sa-si exploateze copiii pentru a stoarce ceva bani.
De mici sunt invatati sa se bata pentru un loc de cersit. La zece ani stiu deja ca aceia mai puternici fac legea, iar bataia e la ordinea zilei. Fie ca e venita de la „colegii“ de munca, fie de la parinti sau de la alte persoane care ii trimit la cersit. Ei stiu ca daca refuza, sunt loviti si lasati fara mâncare. Lupta pentru supravietuire e crâncena. Cel mare este seful. Cel mic se supune. Nimeni nu riposteaza pentru ca altfel nu ar supravietui. Copiii sunt folositi de cei mai mari, dar, paradoxal, si aparati. Aparati de oricine le invadeaza teritoriul si incearca sa le darâme propria ordine. Gara Craiova este un loc ideal pentru copiii trimisi sa cerseasca. Stau pe peron sau la casele de bilete, in pijamale subtiri si in picioarele goale. Vin aici zi de zi si nu vor sa isi piarda locul. Gara e un vad bun… pentru care merita sa lupti. La sfârsitul zilei, copiii vor da mai departe câstigul cersetorilor mari. Si daca profitul e multumitor, vor primi in schimb mâncare. „Avem probleme cu ei, ii stim, calatorii ne sesizeaza ca ii deranjeaza prezenta lor, dar dupa ce ii strângem de prin cotloanele garii, se reintorc“, a declarat comisar-sef Constantin Budici, seful Politiei Transporturi Feroviare Craiova.
Autoritatile, neputincioase in fata fenomenului cersetoriei
In jurul bisericii Madonna Dudu, mai multe femei cersesc cu micutii lor in brate. Strâng câtiva lei noi in câteva ore. In zilele bune pleaca acasa chiar cu 30-40 de lei. Multi oameni sunt impresionati de privirile nevinovate ale sarmanilor copii. „Le dau, de mila, nu pentru femeile care ii tin in brate. Ma gândesc ca o parte din bani o ajunge si la ei, macar un pachet cu biscuiti sa le ia. Stiu ca nu fac bine, dar nu pot sa trec, asa, pe lânga astia mici“, spune Teodora Plesoianu, de 63 de ani, din Craiova. Femeia e constienta ca nu face decât sa-i incurajeze pe cersetori, dar spune ca se simte mai bine facând un astfel de gest. Si ca ea sunt multi craioveni. Anul trecut, autoritatile pornisera in forta o campanie de pedepsire a parintilor care isi trimit copiii la cersit. Pentru rele tratamente, parintii ar trebui sanctionati ori cu amenda intre trei si cinci milioane, ori cu inchisoare de la doi la sapte ani. Amenda a fost metoda preferata in Craiova. „Le intocmim proces-verbal de contraventie cersetorilor pe care-i prindem, dar niciodata nu platesc amenda. Ajung in fata instantei si spun ca nu au venituri si se intorc din nou in strada“, a declarat unul dintre politistii care se ocupa de sanctionarea cersetorilor.
„Fac ce vreau cu el, daca vreau il snopesc in bataie!“
In apropierea Directiei Generale a Finantelor Publice Dolj, asezata direct pe trotuar, o mama, cu copilul de patru ani lânga ea, cere mila trecatorilor. Pentru cei care trec zilnic pe acolo, aspectul este unul familiar si nu mai impresioneaza. Altii se opresc, se uita la cel mic si ii dau o hârtie de un leu, de mila. Nu apuca sa se uite la bani, pentru ca mama ii insfaca si ii pune la brâu, lânga ceilalti. Daca incerci s-o intrebi de ce se foloseste de cel mic, o faci pe riscul tau. „Da’ nu-ti vezi, domne, de treaba dumitale, ii dai cumva sa manânce?! Fac ce vreau cu el, daca vreau il snopesc in bataie!“, sunt cuvintele pe care ti le arunca femeia care ar trebui sa-l ocroteasca pe cel mic. Nu insisti, pentru ca s-ar putea sa te trezesti luat la „intrebari“ de alte persoane, aflate prin apropiere. E o imagine pe care o intâlnesti in multe locuri ale Craiovei. Actiunile organizate de autoritati, putine e drept, nu au avut rezultatele scontate, pe strazi existând inca multi copii care cersesc, cu sau fara parinti alaturi.
Au dreptul sa aleaga: in centrul de plasament sau in strada
O lege in vigoare le permite minorilor orfani sa aleaga intre viata de boschetari sau una decenta, asigurata de stat prin intermediul centrelor de plasament. Daca au implinit zece ani, copiii au de ales intre a fi integrati intr-un astfel de centru si o viata pe strazi. Optiunea le-a fost permisa in momentul in care politicienii au dat „unda verde“ Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. „Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit vârsta de zece ani se stabilesc numai cu consimtamântul acestuia. In situatia in care copilul refuza sa isi dea consimtamântul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta judecatoreasca. Dupa zece ani, copilul are dreptul la opinie, conform standardelor europene. Asta inseamna ca, daca doresc sa intre intr-un centru de plasament, sunt bineveniti; in schimb, daca nu doresc, noi nu ii putem obliga“, a declarat Cornel Baloiu, directorul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Dolj. Cum cei mai multi dintre minori nu vad cu ochi buni integrarea in camine, acestia aleg, fara sa stea prea mult pe gânduri, sa ajunga din nou pe strazi. Conform autoritatilor doljene, in centrele de plasament s-a creat, in urma actualei legislatii, un du-te-vino. „In urma raziilor efectuate de politisti, minorii gasiti pe strazi sunt adusi la Centrul Copiii Strazii, iar dupa câteva zile pleaca si de acolo“, a precizat Cornel Baloiu.
5.000 de copii boschetari
Se apreciaza ca la nivel national aproximativ 5.000 de copii traiesc pe strada. Potrivit organizatiei „Salvatii Copiii”, in acest mediu, banii sunt câstigati prin prestarea de diverse munci – spalarea masinilor, colectarea de obiecte reciclabile, vânzarea diferitelor obiecte, incarcarea sau descarcarea de marfuri – sau prin cersit, furt sau prostitutie.
