Caravana Sperantei a adus iar zâmbete pe fetele celor carora inundatiile le-au rapit munca de o viata. Fundatia „Gazeta de Sud“ impreuna cu firmele craiovene SC POLYSTART IMPEX SRL, SC TOP GEL PROD SRL, SC MEDIA SUD EUROPA, IT SIX GLOBAL SERVICES, SC PROFESSIONAL CONSULTING SRL, ELITE ROMANIA SRL, SC INTERMAESTRO SRL, POLICLINICA ELGA, FARMACIA PROVITA si cu oameni de bine (studentul Ioan Salan si canadianul Victor Socolovici) au pus mâna de la mâna si au reusit sa strânga peste 150 de milioane de lei. Cu acesti bani au fost pregatite 220 de pachete cu paturi, lighene, detergenti, sapunuri si sampoane care au ajuns ieri la sinistratii din Rast, Macesu de Jos, Bechet si Goicea. La acestea se adauga biscuiti si cafea instant.
Ramasi cu mai nimic, dupa inundatiile de saptamânile trecute, locuitorii din Rast stau ingramaditi in corturi mai mult sau mai putin improvizate, dupa cum le-a fost norocul. Rastul e acum format din câteva tabere in care oamenii stau laolalta plini de griji si durere. Firmele marinimoase aduc destul de des mâncare, apa si cele necesare traiului. Pachetele, indiferent de numar, par insuficiente, iar nevoile sunt multe si variate – apa, lighene, hainute, produse de igiena, folii, corturi si orice altceva mai poate fi folosit intr-o gospodarie improvizata. Când le primesc, locuitorii din tabara Rast zâmbesc fortat, cu priviri melancolice si cu lacrimi in ochi. Daca-i intrebi de nevoi, li se umplu ochii de lacrimi. „Azi avem, mâine nu avem. Daca am avea, nu ne-am mai ingramadi sa luam pachete“, a spus Viorica Nitu, de 51 de ani.
De fapt, cei mai multi nu mai vad de mult o rusine in a intinde mana. Impinsi de nevoi, unii intind mâna de doua ori, fara a se gândi la cei la fel de nevoiasi din jur. Apa le-a inghitit totul. In Rast, casele care au ramas in picioare stau sa se darâme. Ramasi fara nimic, cei mai multi asteapta un semn de la Dumnezeu. „Sanatate daca ne da Dumnezeu, noi suntem multumiti“, a adaugat Nitu.
Cei mai norocosi, destul de putini la numar, au reusit sa-si mai salveze din animale si pasari. S-au asezat insa la câteva sute de metri de tabara, pentru a nu-i obliga pe ceilalti sa stea laolalta cu animalele. Nu o duc insa mai bine. „Am plecat doar cu hainele de pe noi. Ne-am mai intors si am mai luat haine. Gainile le-am avut in pod si au scapat. Cateii si pisicii i-am gasit pe casa si i-am luat si pe ei cu noi“, a spus Carmen Tuta, de 18 ani.
„Orice aduceti e binevenit“
Sinistratii incearca sa mai salveze câte ceva din agoniseala de-o viata, insa cele mai multe lucruri miros acum a putregai sau au fost ingropate sub darâmaturi. „Orice aduceti e binevenit. Mai avem nevoie de apa, de lighene. Nu avem nici pensii, nici nimic“, a afirmat Aurica Florea, de 56 de ani. De fapt, nici macar pamântul nu le-a mai dat vreo sansa locuitorilor Rastului. Fiind inundat, acesta nu poate fi muncit, iar oamenii a caror sursa de venit era agricultura au ramas pe drumuri. „Acum vin si ne aduc. Dar ce-om face la iarna nu stiu. Nu avem grâu, nu avem nimic. Si acum ne tot aduc pachete, dar din ce-om trai la iarna nu stiu, ca pâmântul nu-l putem munci. Stam si ne uitam“, isi dadea cu parerea unul din barbatii din tabara de lânga Rast, multumit tare de pliculetele de cafea instant primite de la reprezentantii Caravanei Sperantei.
Paturi calduroase pentru noptile reci
Caravana Sperantei a ajuns si in mijlocul sinistratilor din Bechet, Macesu de Jos si Goicea.
Zeci de paturi, de pungi cu produse pentru igiena si lighene au fost impartite celor care au plecat de acasa doar cu hainele pe care le purtau in momentul in care apele ajunsesera la pragul caselor.
Câmpul si cerul liber au devenit camin pentru cei mai multi dintre satenii din Macesu de Jos. Oamenii si-au parasit locuintele la inceputul saptamânii si s-au asezat pe deal, sus, cât mai departe de Dunarea revarsata care a facut ravagii in calea ei. Inca sunt bulversati de cele intâmplate, dar incearca sa-si pastreze increderea ca lucrurile vor reveni la normal.
Dusul la toaleta, un adevarat chin
Cei de pe deal sunt asezati fiecare pe terenul lui, la marginea viei, la marginea lanului de grâu. Multi dintre ei nici nu au fost gasiti in corturile care le-au devenit case. Erau la munca, la sapatul viilor. „Cel mai greu ne este cu mâncarea si cu spalatul. Nu am reusit sa luam prea multe de acasa, abia acum s-a mai dus barbatul, sa mai ia câte ceva. Am luat aragazul, ne-am luat albia si luam apa de la un izvor de aici. Punem butoaiele in caruta si mergem cu ele si le umplem. De baut bem din sticlele pe care le primim“, a spus Elena Badi. Femeia afirma ca mai greu este cu mersul la toaleta. „Am zis ca o sa facem un WC pe aici, pe undeva, dar n-am apucat, ca barbatul meu a fost mereu plecat, ba pe acasa, ba la lucerna. Acum ne ducem pe-aci, prin vii“, a mai spus Elena.
Spalatul, in lighean si cu apa incalzita pe pirostrii
Cu toate lipsurile si cu tot chinul traiului pe câmp, oamenii si-au incropit, cât de cât, o varianta a conditiilor de care dispuneau acasa. „Aici e bucataria, am bagat aragazul aici si tot aici mâncam. De dormit dormim in corturi, iar cu spalatul este ceva mai greu, dar trebuie sa ne descurcam cumva“, a spus Iuliana Nicola, pe care am gasit-o spalând vasele in incaperea construita din câteva bârne de lemn acoperite cu folie. Cu toata greutatea mentinerii igienei, femeia reusise sa intinda o sârma intre doi pari pe care se uscau la soare hainele abia spalate. „Apa de spalat o luam din canalul care curge de la izvor, o incalzesc in ceaun pe pirostrii si spal in lighean. Altfel n-am cum. Multumesc mult pentru detergent, ca al meu se terminase“, a mai spus femeia.
„Ne spalam in cadita, cu apa de la izvor. Si copiii ii spalam la fel, bine ca macar este cald“, a spus Gheorghe Vozanu. „Si eu am un copil de opt ani si fac la fel. Incalzesc apa in ceaun si ne spalam in cort. Trebuie sa ne spalam, ca murdari n-om umbla. Copilul trebuie sa mearga la scoala“, a spus Adriana Draghici.
