Faptul ca in Craiova are loc in fiecare luni cel mai mare tirg din zona Olteniei nu inseamna ca, saptaminal, se inregistreaza recorduri de vinzari. De cind doljenii si-au dat seama ca vor intra in iarna cu hambarele goale – productia agricola de anul acesta fiind cea mai slaba din regiune (un pic peste 1.500 kg de griu la hectar), preturile au sarit in aer de-a binelea. Oamenii vin, se uita, cumpara cit sa-si hraneasca orataniile citeva zile si pleaca bombanind. Griul scump si porumbul si mai scump au facut ca animalele sa ajunga cea mai ieftina marfa de pe piata, putini fiind cei care se incumeta sa mai tina citiva porci in gospodarie sau alte animale mari.
Nici produse in hambare, dar nici bani in buzunare
„Scump foc porumbu’ asta! Da’ e bun, ca e uscat si bine pastrat. Mai mult de doua banicioare nu cumparai insa ca atita mi-ajunge din pensie, luna asta“, se lamenta un taran din Podari cind a vazut anuntul „110.000 lei, cine cumpara“.
Cartonul cu pretul trona pe o movila de porumb boabe, aduse tocmai de pe linga Corabia, unde „s-a mai facut ceva, ceva anul trecut si parca sa face si anu’ asta, ca l-am udat!“. Chiar daca era ceva mai ieftin, 90.000 de lei baniciorul, nici la griu vinzarile nu erau mai vioaie. Majoritatea tirgovetilor venisera „in prospectiuni“, sa vada tendintele preturilor la cereale, comparativ cu starea recoltei si cu indexarea pensiei.
„Nu vindui decit citiva purcei de az’ dimineata si uite citi mai am! Nici nu sint scumpi rau, ce e da colea un purcel de trei luni, cu o juma’ de milion?! Da’ daca n-are lumea bani… Cu cit luai pe ai de-i vindui, cumpar mincare la astia, ca n-am ce le da daca nu s-a facut nimica!“, explica Nelu Magureanu dezinteresul musteriilor pentru grosteii din tirg.
