Daca ar fi sa judeci dupa numarul scrisorilor primite pe adresa Gazetei de Sud, ai zice ca la Amarastii de Sus e polul saraciei romanesti. Coplesiti de tranzitia asta interminabila la capatul careia inca ne asteapta democratia prospera, la amarasteni parca a desertat cineva desaga cu rele si cu lipsuri. Oameni care n-au ce pune pe masa dimineata, la prinz si seara, oropsiti care nu au cu ce incalta pruncii sa ii trimita la scoala, unde macar ar minca si ei ceva si le-ar fi cald, femei singure, batrini bolnavi, saraci care si-au pus si gardul pe foc pentru ca sa nu moara de frig si care ar munci orice si pe la oricine pentru un colt de piine. Toti adusi acum la mila statului si la cheremul autoritatilor locale, care le-au pus gind rau si le toaca drepturile banesti cuvenite. Acuzatii pe cit de grave, pe atit de neadevarate.
„Sint sarac si merit!“
Cind au elaborat Legea 416/2001, guvernantii au avut de gind sa asigure fiecarui roman un venit minim garantat de stat, o piedica in calea inanitiei. Nici o persoana singura nu poate avea un venit mai mic de 740.000 de lei pe luna. Si, ca sa fie siguri ca banii vor ajunge la cei care chiar nu au, tot „de sus“ au venit si normele de aplicare a legii. Si uite-asa au inceput anchetele sociale, care au cam rasturnat calculele unora. Numaratoarea ratelor, a curcilor, a gainilor, „cuantificarea“ in lei a caprei, a porcului, a vacii, toate astea „au taiat“ din „salariu“ si din credinta oamenilor ca statul le da!
„N-am nici curent si locuiesc cu sase copii intr-o casa de chirpici“ (Victor Oprisan), „ma da mama afara din casa, n-am unde ma duce“ (Aurelia Zegheanu), „mi-a cazut casa! Mi-e si frica sa stau cu cinci copii acolo! Imi da un milion jumate, pai astia sint bani?!“ (Mihai Papusa), „am doi nepoti, parasiti, ii cresc eu si n-am pensie, n-am nimica!“ (Constanta Sfetcu).
In situatii la fel de disperate se aflau si Mihai Petre, si Ion Nitescu, si Lucia Mihai… o lista intreaga, a saracilor, care cereau ajutor. Unii voiau bani, altii – o „pila“ pe la vreun doctor, o scutire de la plata, o reteta compensata, o casa, o caruta cu lemne, un leu de tigari, de-un toi…
Criteriile saraciei
Georgeta Antonie, salariata primariei responsabila cu anchetele sociale si cu dosarele de la Legea 416, a invatat pe de rost fiecare sarac al satului. Amarastii de Sus e comuna mare, cu peste patru mii de suflete si 112 dosare in plata. Cele mai multe din judet. Bugetul face fata cu greu solicitarilor. Dar face. Ajutoarele se achita integral, chiar daca au aparut o serie de discutii. Oamenii trebuie sa faca anchetele sociale dupa regulile sosite de la judet, iar asta le-a pus satul in cap. In special tiganii, cei mai galagiosi dintre protestatari.
„Io am chemat ziaru’ – se otara un cetatean – sa vina sa filmeze in ce saracie traim! Ma duc la Bucuresti, sa vina sa vada si ei daca asta e trai!“. „Am avut probleme cu ei; au fost cazuri cind au taiat toate gainile de pe batatura, ca sa figureze la noi aici fara nimic si sa ia mai multi bani pe luna. Sau au pitit curcile prin pod sau pe la vecini si se tineau dupa noi sa venim sa facem ancheta“, povestesc salariatii primariei din peripetiile anchetelor sociale. Cu jalba in protap si inca negasind un vinovat pentru saracia in care se zbat, nemultumitii au impartit necazurile cu cei citiva pensionari de CAP care au avut loc sa mai spuna si ei, cu jumatate de gura: „Dar eu?! am muncit 30 de ani la ceapeu si acum mi-au dat 300.000 de lei pensie! Nici de-o coliva mai rasarita!“
