Relansare spectaculoasa a relatiilor politice si economice dintre Rusia si Romania

La zece ani de la semnarea tratatului cu URSS, unul dintre cele mai comentate si mai contestate documente incheiate de Romania, guvernul de la Bucuresti face o noua incercare de a relansa relatiile cu Rusia, intr-o maniera care nu tine cont de complexele cu care Bucurestiul a abordat pina acum relatia cu Moscova. Incercarea Romaniei de a revitaliza relatiile economice cu Rusia paralel cu reluarea negocierilor pentru tratatul bilateral se inscrie in ceea ce se numea, la mijlocul anilor ’70, ostpolitik, o expresie care sintetiza abordarea relatiilor cu estul comunist din perspectiva Germaniei Federale. Aceasta doctrina promova o abordare pragmatica a relatiilor cu estul comunist, in plin Razboi Rece, iar termenul a ajuns sa fie folosit in orice situatie care desemna o noua abordare a unui stat fata de un stat din est. Alaturi de acest termen sta cel de realpolitik, provenit din aceeasi scoala de gindire politica si care, de cele mai multe ori, insoteste si motiveaza o reabordare a ostpolitik, punind accentul pe aspectul pragmatic si realist al reorientarii politicii fata de est. Dezghetul relatiilor romano-ruse a inceput anul acesta si s-a materializat prin decizia de a relua negocierile pentru tratatul bilateral, concomitent cu demararea unor actiuni concrete de revigorare a relatiilor economice. Potrivit unor surse diplomatice, revirimentul relatiilor romano-ruse in plan economic se va concretiza printr-o serie de initiative concrete care vor fi anuntate in timpul vizitei premierului roman, Adrian Nastase, la Moscova. Vizita ar urma sa aiba loc in a doua parte a lunii noiembrie, iar pachetul de propuneri in domeniul economic cuprinde cooperare in domeniul comertului cu gaze, petrol si energie electrica, domenii traditionale ale relatiilor economice bilaterale dupa 1990, dar si noi propuneri, care vizeaza si repararea vaselor comerciale rusesti in porturile romane, operatiune care se va realiza in regim de barter, Rusia urmind sa furnizeze gaze, in contrapartida la reparatiile prestate in santierele navale romanesti. De asemenea, Romania ar putea construi instalatii industriale in Rusia pentru Gazprom, iar aceste activitati vor fi platite de Rusia tot in livrari de gaze. Ideal pentru Romania ar fi sa demareze urgent aceste lucrari, astfel incit livrarea de gaze in regim de barter sa inceapa in cursul perioadei de primavara-vara, anul viitor, ceea ce i-ar permite Romaniei sa isi constituie un stoc de gaze achizitionate la pret redus (pretul perioadei respective). Un alt aspect al relatiilor cu Rusia este introducerea regimului de vize pentru cetatenii rusi, incepind cu 1 ianuarie 2002. Bucurestiul trebuie sa ia aceasta masura pentru a se conforma cerintelor UE in materie de regim de vize, cu atit mai mult cu cit sansele ca UE sa renunte la obligativitatea vizelor pentru cetatenii romani de la 1 ianuarie 2002 sint foarte mari. Bucurestiul doreste sa impuna Rusiei acest lucru de o maniera mai putin brutala, comparativ cu modul in care state ca Bulgaria sau Ungaria au aplicat aceasta masura. Sofia si Budapesta au anuntat destul de transant introducerea vizelor pentru cetatenii rusi, uneori cu doar o zi inaintea intrarii in vigoare a masurii, fapt care a dus la o atitudine dura a Rusiei in domeniul relatiilor economice cu aceaste doua tari. Romania doreste ca introducerea regimului obligatoriu de vize, masura pe care nu o poate nici revoca, nici amina, sa fie insotita de instalarea, la Ambasada Romaniei de la Moscova, a unui sistem online de evidenta a persoanelor care solicita viza de intrare in Romania si a celor care intra in tara. Conventia consulara care va statua noul regim al vizelor ar putea fi semnata in cursul vizitei premierului Nastase la Moscova. Fara indoiala ca piesa cea mai importanta si cu cel mai mare impact asupra opiniei publice din Romania este tratatul bilateral. Ministrul rus de externe, Igor Ivanov, a declarat la Moscova, dupa intilnirea avuta cu seful diplomatiei romane, ca dorinta Romaniei de a semna tratatul este un semnal politic de care Rusia tine cont. Potrivit ministrului roman de externe, „Romania este dispusa sa relanseze de o maniera spectaculoasa relatiile sale politice si economice cu Rusia”. Intr-un limbaj mai direct, Bucurestiul va face tot ceea ce este necesar pentru a revigora aceste relatii. Concret, in privinta tratatului, daca expertii se vor intilni in urmatoarele zece zile, anul acesta ar putea avea loc cel putin doua runde de negocieri. Seful diplomatiei ruse a precizat ca negocierile asupra tratatului si vizita premierului roman trebuie sa pregateasca terenul pentru vizita la Moscova a presedintelui Romaniei. „Trebuie sa lucram ca aceasta vizita sa aiba loc la inceputul anului viitor”, a declarat ministrul rus de externe. Este foarte posibil ca discutiile sa nu evolueze atit de spectaculos, dar in mod cert, daca Rusia doreste o vizita la nivel de presedinte in prima parte a anului viitor, este clar ca aceasta va fi ocazia de a semna documentul. Ministrul roman de externe a apreciat, referindu-se la Tratatul romano-rus, ca s-a pierdut destul timp si s-a consumat destula energie politica pentru un subiect care este legat in principal de trecut. Acest document nu a putut fi incheiat, principalele puncte de divergenta fiind condamnarea explicita de catre Rusia a Pactului Ribbentrop-Molotov, situatia Tezaurului Romaniei si dorinta Rusiei ca documentul sa stipuleze ca statele nu pot face parte din organizatii de securitate indreptate impotriva uneia dintre cele doua parti. Guvernul roman va trebui sa duca in tara o campanie de pregatire a opiniei publice pentru semnarea acestui tratat. Nu este inca destul de clar daca romanii mai au o aversiune fata de ideea de pact cu Rusia sau daca este vorba numai de o retinere perfect justificata in privinta a ce poate oferi Moscova acum. La fel, opinia publica nu stie in ce masura tratatul cu Rusia ar fi de folos demersurilor de intrare in NATO, mai ales ca, in 1996, cind Evgheni Primakov, la vremea aceea ministru de externe, a venit la Bucuresti sa parafeze tratatul, iar Romania s-a razgindit, explicatia oferita de autoritati a fost ca gestul semnarii putea fi prost perceput de statele membre NATO. Cazul relatiilor ruso-poloneze demonstreaza exact contrariul. Polonia si-a rezolvat toate problemele cu Rusia (mult mai delicate si cu o componenta teritoriala mult mai complicata, in comparatie cu problema teritoriilor pierdute de Romania dupa intrarea in vigoare a Pactului Ribbentrop-Molotov), iar la momentul iunie 1997, cind SUA au anuntat ca sustin doar trei state pentru aderarea la NATO, Polonia nu avea nici o chestiune politica nelamurita cu Rusia. Este foarte posibil ca Rusia sa dovedeasca o atitudine mai flexibila in abordarea textului tratatului, atita timp cit Romania si-a exprimat dorinta de a depasi inhibitiile, iar chestiuni ca statutul Tezaurului sau condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov sa poata fi lamurite printr-o formula de compromis. In privinta Pactului Ribbentrop-Molotov, este greu de imaginat ca Rusia va merge mai departe de declaratia facuta in 1988 de Congresul Deputatilor Poporului al URSS, care a condamnat actele de dictat din primele decenii ale perioadei sovietice. Romania va trebui sa negocieze cu Rusia modul in care se va vorbi in tratat despre Tezaur, subiect tabu pentru Moscova, care are situatii oarecum asemanatoare si cu alte state. Daca Romania va reusi un dezghet al relatiilor cu Moscova, acest fapt va avea un impact asupra raporturilor dintre Bucuresti si alte doua capitale importante: Chisinau si Kiev. Discursul prorus al liderilor de la Chisinau va pierde mult din nuante o data ce relatiile romano-ruse se vor fi normalizat. Politicienii prorusi din Republica Moldova nu se vor mai putea comporta ca si cum ar fi purtatorii de cuvint ai Kremlinului sau ca si cum ar transmite mesaje de la Moscova, mesaje pe care Romania nu le poate verifica. La fel, relatiile cu Kievul vor fi influentate de faptul ca intre Bucuresti si Moscova exista o comunicare directa. Romania trebuie sa se reorienteze in relatia cu Rusia, mai ales in noul context, cind Moscova este un partener important al Washingtonului in campania impotriva terorismului, iar Bucurestiul este mai mult ca niciodata interesat ca extinderea NATO sa cuprinda si Romania. Rusia si-a schimbat abordarea privind raporturile OSCE-NATO, ca organizatii ale caror competente in materie de securitate se intersecteaza in anumite zone ale continentului, afirmind ca trebuie sa existe un echilibru intre cele doua organizatii. Cu bagajul presedintiei in exercitiu a OSCE, apreciata, pina acum, de Rusia, Romania va putea incepe anul summit-ului NATO cu avantajul unor relatii necrispate cu Rusia, si a unei consolidari a imaginii in Occident.