Ecaterina Papai din Bechet este brunetă, are ochi negri, 31 de ani şi patru copii cu trei bărbaţi.
Primul copil, Emeric Alexandru Vinte, are 12 ani şi este făcut cu Emeric Vinte. Următorii copii, Marcel Andrei Afrem, de şase ani şi şase luni, şi Robert Marian Afrem, de cinci ani, ii are cu Afrem Marcel, iar fetiţa, Esra Carmen Papai, are trei luni şi a fost concepută in Germania, cu turcul Tamocar Chemalta, probabil, ultima mare dragoste. Ea se plinge că primăria comunei nu-i dă alocaţie pentru Esra şi nici indemnizaţia de naştere, deşi a făcut toate demersurile in timp util. Primarul comunei spune că pe 28 februarie, dosarul Ecaterinei Papai a fost trimis la Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale din Craiova, pentru a-şi primi toate drepturile cuvenite. Singurii nevinovaţi sint copiii.
Ecaterina Papai din Bechet a reclamat Primăria Bechet că nu-i dă alocaţia pentru ultimul copil şi nici indemnizaţia de naştere, in ciuda faptului că, incă de la sfirşitul lunii ianuarie a acestui an, a depus cerere la organele competente pentru a-şi primi drepturile. Nici n-a apucat să spună prima frază, că au podidit-o lacrimile. Sensibilă, ce mai! La insistenţele noastre, Catiţa şi-a şters lacrimile de pe obraji. Peste citeva secunde, a inceput să plingă din nou. De data asta nu pentru indemnizaţia de naştere pe care femeia spune că n-a primit-o nici pină acum.
La un moment dat, s-a oprit brusc din plins: „Nu mă pot abţine! Dumneavoastră nu ştiţi prin ce am trecut eu!“, spunea femeia cu patimă.
Ciubuc, bairam şi ars amandi la negru
După propria-i mărturisire, viaţa ei socială a fost permanent in tranziţie: „In iunie 2000, am plecat ilegal in Germania, pentru că Marcel mă bătea rău, dar şi ca să ciştig un ban cinstit. In septembrie, l-am cunoscut pe Tamocar in restaurantul in care lucram la negru ca ospătar. Este turc cu cetăţenie germană, are 41 de ani şi face studii superioare in Germania. Liceul l-a făcut in Turcia. Eu ciştigam destul de bine. Cite 50 de mărci pe zi, plus ciubucul. Ne-am inţeles foarte bine şi ne-am indrăgostit. Locuiam impreună la Duisburg“.
Una peste alta, lucrurile sint clare. A rămas insărcinată şi a crezut că l-a prins pe Alah de picior. Ciubuc, ciubuc, bairam, bairam! A trăit in concubinaj cu marca germană şi lira turcească şi-a ieşit ce-a ieşit. Cind şi-a adus aminte că este căsătorită legal in Romania, a divorţat de leu şi de soţul său, Marcel Afrem. Munca la negru a fost impozitul pe fericirea Catiţei, determinind-o să revină in Bechet. Creanţele pe ars amandi au fost plătite de Tamocar, intrucit are interdicţie să părăsească Germania, suspină femeia:
„L-a scuipat pe un vameş şi acum nu mai are voie să plece nicăieri“.
Soţul n-are voie să răspundă la telefon cind sună amantul muierii
După ce s-a răcorit, Ecaterina şi-a continuat confesiunile: „Sint singură, sint divorţată de doi ani de soţ (Afrem – n.r.). Pină acum doi ani, locuiam impreună. Pentru că ii snopea in bătaie pe copii, in urmă cu o lună l-am dat afară din casă. Mai ales că n-avea serviciu şi toată ziua stătea in pat. Nici eu n-am serviciu. Nu am nici o sursă de venituri. Eu stăteam cu soţul meu, iar Tamocar imi trimitea bani destul de des. Mi-am băgat telefon, turcu’ mă suna şi vorbeam cu el. Fostul soţ a inceput să răspundă el la telefon, după care Tamocar mi-a zis că nu mai imi trimite nici un ban, ceea ce s-a şi intimplat. Era normal să mă supăr pe Marcel şi să-l dau afară. N-avea valoare!“
Ecaterina este supărată pe Marcel, de urma căruia nu am reuşit să dăm: „El a ciştigat divorţul şi a obţinut şi tutelă asupra copiilor Andrei şi Robert. De fiecare dată, el este cel care ridică alocaţia copiilor“.
Păi cum să nu plingi cind, din pricina nedreptăţii justiţiei, ţi-ai uitat copiii? Cine ştie, poate mai face o fată şi ii pune numele „Alocaţia“, ca să fie sigură că nu pleacă din casă. Dar din casa cui? Că femeia spune că stă cu chirie.
