În Uniunea Europeană, chiar şi în ţările cele mai evoluate din punct de vedere sanitar, rezistenţa la medicamentele antimicrobiene continuă să facă victime
25.000 de persoane mor anual în UE din cauza rezistenţei la medicamentele antimicrobiene (RAM), fenomen care generează costuri de circa 1,5 miliarde euro pe an. Cauzele ar fi legate, potrivit specialiştilor în domeniu, de lipsa unei abordări sistematice care să integreze toate sectoarele implicate (medical, veterinar, promovarea sănătaţii, publicul larg etc.), de persistenţa unor sisteme de sănătate deficiente şi reglementări precare în multe ţări, de angajare politică şi planuri de acţiune insuficiente, de o slabă conştientizare în rândul personalului medical şi de lipsa de informare a publicului.
Pe acest fond îngrijorător, Centrul European pentru Prevenirea şi Combaterea Bolilor (ECDC) coordonează a V-a ediţie a Zilei Europene a Informării despre Antibiotice (ZEIA), care are ca temă Rezistenţa la antibiotice (RA) – o ameninţare redutabilă pentru viaţa pacientului. Această ameninţare pentru sănătatea publică şi pentru fiecare individ în parte vine, în primul rând, din utilizarea iraţională a antibioticelor. Rezistenţa la antibiotice se referă, de fapt, la bacterii şi unele ciuperci altădată sensibile care pot dezvolta cu timpul tulpini mutante, „echipate“ cu gene de rezistenţă, în urma expunerii repetate/îndelungate la aceşti agenţi antimicrobieni. Antibioticele îşi pierd astfel eficienţa, infecţiile persistă şi se răspândesc, iar unii pacienţi îşi pierd viaţa. Soluţiile la îndemână pentru prevenirea RA, date de Centrul European pentru Prevenirea şi Combaterea Bolilor, ar fi administrarea prudentă a antibioticelor (numai când sunt necesare, în doza corectă, cu interval optim între doze, pe o durată suficientă a tratamentului), controlul infecţiilor (igiena mâinii, screening, izolarea infectaţilor) şi dezvoltarea de antibiotice implicând noi mecanisme de acţiune.
Situaţia din România
Conform raportărilor privind consumul de antibiotice făcute de România în 2009, ţara noastră se afla, alături de ţările scandinave şi Germania, la un nivel european minimal. Într-o situaţie favorabilă în context european ne găseam şi în privinţa rezistenţei la carbapeneme a bacteriei Klebsiella pneumoniae, prezentă în infecţii observate mai ales la persoanele cu sistem imunitar slăbit. Carbapenemele sunt antibiotice de ultimă intenţie, iar opţiunile de tratament pentru pacienţii infectaţi cu această bacterie şi cu alte bacterii rezistente la carbapeneme sunt limitate. Datele privind rezistenţa la ampicilină a Enterococcus faecalis, o bacterie colportată la om de bovine şi animalele de companie, par, de asemenea, încurajatoare.
În schimb, România menţinea în perioada 2008 – 2010 nivelul doi cel mai defavorabil în Europa în privinţa rezistenţei la meticilină a Staphylococus aureus – un participant redutabil la infecţiile intraspitaliceşti (nosocomiale). Infecţia nosocomială este acea infecţie care nu este prezentă sau care nu se află în perioada de incubaţie în momentul în care pacientul s-a internat în spital şi se supraadaugă bolii pentru care pacientul s-a internat. Infecţiile nosocomiale pot fi în legătură cu deficienţe de igienă, sterilizare, manevre sau îngrijiri medicale neadecvate.
Infecţiile intraspitaliceşti, peste o sută în Dolj
Din datele oferite de Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică, în Dolj, în anul 2011, au fost depistate 119 infecţii nosocomiale în sistem de rutină, înregistrându-se o rată de incidenţă a acestor infecţii de 0,92% (raportat la 100 de pacienţi externaţi). În acest an, au fost raportate în Dolj 67 de infecţii nosocomiale. Germenii frecvent incriminaţi în producerea acestor infecţii intraspitaliceşti sunt Stafilococ aureu, Stafilococ alb hemolitic, E coli, Klebsiella, Proteus şi Pseudomonas aeruginosa.
Ca arme de combatere a rezistenţei la antibiotice aflate la îndemâna comunităţilor şi recomandate de medici ar fi evitarea automedicaţiei (răceala şi gripa nu se tratează cu antibiotice), apelul la medicul de familie pentru recomandarea medicaţiei potrivite fiecărei afecţiuni şi măsuri stricte de igienă personală/colectivă împotriva infecţiilor ce deschid poarta către uzul/abuzul de antibiotice.
