Fostul portar al Universităţii crede că sportul-rege nu trebuie lăsat să moară chiar dacă Bănia nu mai are pentru moment echipă de seniori în primele eşaloane
Vali David este în prezent antrenor la două grupe ale CSJ Ştiinţa „U“ Craiova, cu care a reuşit rezultate notabile şi speră ca, peste câţiva ani, prin munca sa, să dea Craiovei fotbalişti de valoare.
– Într-o perioadă în care se vorbeşte despre „moartea“ Universităţii şi a fotbalului craiovean cu ce se laudă Vali David?
– Chiar dacă situaţia este critică la seniori, pot spune că la nivel de juniori fotbalul este la vârf. Se munceşte mult, sunt foarte multe grupe de juniori în Craiova. Trebuie să ţinem cont că de aici, de la juniori, au plecat marile vedete şi trebuie să avem grijă de aceşti copii. Ei sunt speranţele Craiovei, chiar dacă drumul până la fotbalul de performanţă este lung şi cere multe sacrificii, dar şi investiţii.
– Pentru că veni vorba de investiţii, au fost şi voci contra, care au spus că nu se justifică ridicarea unei noi baze sportive pentru juniori, de vreme ce nu mai avem nici măcar o echipă în primele două ligi de fotbal.
– Aşa este, dar eu sunt de partea celor care susţin acest proiect. Pentru a avea continuitate şi pentru a putea duce mai departe grupele de juniori care funcţionează în cadrul CSJ Ştiinţa „U“ Craiova acel centru de pregătire este mai mult decât necesar. Dacă nu au condiţii de pregătire, copiii pot alege alt club sau pur şi simplu nu mai vin, aleg să facă altceva, tentaţii sunt la tot pasul, unele dintre ele foarte periculoase. Scopul nostru este să avem o bază de selecţie cât mai largă. Cel mai important este că o echipă în Liga a II-a sau de Liga I se poate avea în Craiova
într-un an-doi, dar dacă se distruge un centru de copii şi juniori, îţi trebuie ani de zile ca să-l pui pe picioare. Sunt de acord că trebuie făcute şi şcoli, şi spitale, şi biserici, toate acestea există în lumea civilizată, dar există şi baze sportive ultramoderne.
– Lumea o să spună că aperi interesul tău…
– Nu e doar interesul meu, este al întregului oraş. Şi să nu uităm că fotbalul ne-a scos în faţă, fotbalul a adus multe beneficii Craiovei, a dus renumele Craiovei în lume. Să nu uităm că pe aici au trecut fotbalişti de renume mondial. Mulţi şi-au făcut un rost în viaţă jucând fotbal la Craiova. Lumea m-a cunoscut pe mine, şi pe mulţi alţi fotbalişti, la stadion, nu la vreo cârciumă, prin parc sau pe vreo stradă nou asfaltată. Sute de mii de oameni, de suporteri au trăit bucurii incomensurabile datorită fotbalului în perioada de glorie a Universităţii. Cine sau ce era Craiova fără echipa de fotbal, fără „Campioana unei mari iubiri“, fără „Craiova Maxima“, fără Ilie Balaci?
– Revenind la Universitatea, cum comentezi situaţia de faţă?
– Ca oltean, dar şi ca fost jucător al Universităţii consider o tragedie ceea ce s-a întâmplat cu echipa-fanion a Olteniei. Vinovaţii nu trebuie să-i numesc eu, oricum cu toţii suntem vinovaţi pentru cele întâmplate, pentru că semnale au fost de mult timp că Universitatea nu este pe un drum bun. A greşit şi Adrian Mititelu, şi FRF. Lupta la nivel înalt a distrus Ştiinţa.
„M-am cocoşat legând la şireturi“
– Cu ce te „lupţi“ tu?
– Eu şi copiii mei ne luptăm doar cu adversarii. Deşi am înfiinţat cele două grupe, copii născuţi în anul 2001 şi 2002, doar de un an şi jumătate, am reuşit să obţinem câteva rezultate care ne dau speranţe pentru viitor. La grupa 2002 am câştigat locul I la Turneul „Fortuna“ Craiova, locul II la Cupa „1 Iunie“ Severin, locul I la Memorialul „Gheorghe Ene“ Filiaşi şi locul I la Turneul „Dani Coman“ Piteşti, unde am învins în finală Şcoala de Fotbal „Gică Popescu“ cu 3-0. Şi la grupa 2001 am obţinut rezultate asemănătoare, dar aş vrea să amintesc locul III obţinut luna trecută la „Braşov Juniors Cup“, cel mai mare turneu internaţional de juniori din sud-estul Europei, la care au participat peste două sute de echipe. Există acolo o efervescenţă incrediblă, să vezi atâtea echipe, atâţia copii la un loc, este ceva special. Sunt lucruri pe care nu le vezi şi pe care nu le câştigi decât dacă faci parte dintr-un colectiv, dintr-o echipă.
– Ai lăsat fotbalul de performanţă şi, în locul unei echipe de seniori, ai decis să antrenezi la juniori…
– Mi-a plăcut să lucrez cu cei mici pentru că aici lucrezi cu sportivi la prima mână. Aşa cum ţi-i creşti, aşa îi ai, practic munca ta se reflectă sută la sută în rezultatele pe care le obţii. Nu am fost pictor, nici cântăreţ, am fost jucător de fotbal şi mi-a fost bine în viaţă pentru că am muncit. Asta le spun şi copiilor şi încerc să-i motivez, dar în acelaşi timp să-i pregătesc pentru viaţă.
– Ce este cel mai greu în munca aceasta cu copiii?
– Sincer? Să-i înveţi
să-şi lege şireturile. Fiind copii de şapte-opt ani, acesta era cel mai greu „procedeu tehnic“ pentru ei atunci când au venit la fotbal. M-am cocoşat legând la şireturi. Chiar glumeam cu ei spunându-le că, dacă îmi dau câte un suc pentru fiecare şiret legat, pot să-mi deschid lejer un butic. Acum au mai crescut, au început să-şi lege singuri şireturile.
În vizită la Gică Hagi
– Înţeleg că aţi trecut la alte procedee tehnice…
– Bineînţeles. La nivel de juniori de lucrează mai mult pe partea de învăţare a procedeelor tehnice elementare şi mai puţin pe pregătirea fizică. Copiii trebuie să ştie cum să preia, să conducă şi să lovească mingea, dar trebuie să ştie şi cum să se comporte în societate. Slavă Domnului, nu am avut probleme pe unde am mers la concursuri, indiferent că au fost în ţară sau în străinătate.
– Aţi mers şi în străinătate?
– Da, în luna martie, am fost la un turneu la Istanbul. În trei zile am jucat şase meciuri amicale cu echipele de juniori ale clubului Galatasaray. Copiii au rămas impresionaţi de ceea ce înseamnă Florya. Acolo l-au întâlnit pe Gică Hagi, care la vremea aceea antrena echipa de pe Bosfor, şi au mers la meci la Galata cu Fenerbahce. A fost ceva inedit pentru ei.
– Ce obiectiv ţi-ai propus pentru sezonul acesta?
– La grupa 2001, obiectivul este clar, câştigarea campionatului judeţean. Pentru grupa 2002, este un sezon de tranziţie. Aceasta va juca tot în campionatul rezervat celor de 2001, dar găsim noi două-trei echipe să le batem.
„COPIII“ LUI VALI DAVID
Lotul 2001: Bosnea, Ilin, Barbu, Diaconu, C. Ionescu, Tudor, Cucit, C. Popa, Pipercă, Pogaci, Foleanu, Pacionel, Rezeanu, Anghel, Teleru, S. Radu
Lotul 2002: Mândru, Eremia, Mitu, Gheorghiţă, Gogoşanu, Pădureţu, Trană, Bosoancă, Temeloiu.
