Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție, cunoscută sub numele de ADHD, este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare în rândul copiilor și adolescenților. Aceasta influențează semnificativ performanțele școlare, comportamentul și relațiile sociale ale celor afectați, mai ales atunci când nu este identificată și tratată la timp.
Statisticile arată că aproximativ 7,2% dintre copii și adolescenți se confruntă cu această tulburare. La nivel global, se estimează că aproximativ 129 de milioane de copii au ADHD, ceea ce confirmă amploarea fenomenului și importanța unei înțelegeri corecte a acestuia, conform Medicool.
Copil energic sau ADHD?
Mulți părinți confundă energia crescută a copiilor cu ADHD. În realitate, este normal ca cei mici, mai ales la vârste fragede, să fie activi, curioși și uneori neatenți. Diferența apare atunci când simptomele persistă și afectează toate aspectele vieții copilului.
Pentru a vorbi despre ADHD, comportamentele trebuie să fie prezente atât acasă, cât și la școală sau în alte contexte sociale, și să dureze cel puțin șase luni. Dacă dificultățile apar doar într-un singur mediu, este posibil să fie vorba despre alte cauze, nu despre această tulburare.
De obicei, primele semne pot apărea încă de la vârsta de 3 ani, însă devin mai evidente odată cu intrarea copilului în colectivitate, când cerințele de concentrare și organizare cresc.
Semnele care ar trebui să te pună pe gânduri
ADHD se manifestă în principal prin probleme de atenție, hiperactivitate și impulsivitate.
Copiii cu deficit de atenție au dificultăți în a se concentra, fac frecvent greșeli din neatenție și par că nu ascultă atunci când li se vorbește. Le este greu să finalizeze sarcini, evită activitățile care necesită efort mental susținut și își pierd adesea obiectele personale. De asemenea, sunt ușor distrași și uită lucruri importante din rutina zilnică.
Pe de altă parte, hiperactivitatea și impulsivitatea se manifestă printr-o nevoie constantă de mișcare. Copilul nu poate sta liniștit, se foiește, vorbește excesiv și acționează fără să gândească. Îi este greu să-și aștepte rândul, întrerupe conversațiile și intervine frecvent în activitățile altora.
Tipuri diferite de ADHD
Nu toți copiii cu ADHD prezintă aceleași simptome. În funcție de manifestările predominante, există trei forme principale ale tulburării.
Unii copii au în principal dificultăți de atenție, fără hiperactivitate evidentă. Alții manifestă mai ales impulsivitate și agitație. Cea mai frecventă formă este cea combinată, în care sunt prezente toate simptomele.
De asemenea, băieții sunt diagnosticați mai des decât fetele, însă acest lucru poate fi influențat și de modul diferit în care se manifestă tulburarea. Fetele tind să aibă probleme de atenție mai subtile, care pot trece neobservate.
Ce se întâmplă în creier
ADHD este legat de modul în care funcționează anumite substanțe chimice din creier, în special dopamina și noradrenalina. Acestea joacă un rol esențial în menținerea atenției, controlul comportamentului și capacitatea de concentrare.
Deși mecanismul exact nu este complet înțeles, cercetările arată că factorii genetici au o influență importantă. În plus, există și alți factori de risc, precum expunerea la substanțe toxice, consumul de alcool sau fumatul în timpul sarcinii, nașterea prematură sau greutatea mică la naștere.
În schimb, ideile frecvent vehiculate, cum ar fi consumul de zahăr sau timpul petrecut în fața ecranelor, nu sunt considerate cauze directe, deși pot agrava simptomele existente.
Cum se tratează ADHD
Deși ADHD nu se vindecă, simptomele pot fi gestionate eficient, astfel încât copilul să aibă o viață echilibrată și rezultate bune la școală.
Cea mai eficientă abordare este una combinată, care include terapie comportamentală și, în anumite cazuri, tratament medicamentos. Pentru copiii mici, terapia comportamentală este recomandată ca primă opțiune.
Un rol esențial îl au și părinții, care trebuie să învețe cum să-și sprijine copilul: să îl ajute să se organizeze, să creeze rutine clare și să colaboreze cu cadrele didactice pentru adaptarea procesului educațional.
De ce contează diagnosticul timpuriu
Identificarea timpurie a ADHD face o diferență majoră în evoluția copilului. Cu cât intervenția începe mai devreme, cu atât cresc șansele ca acesta să se adapteze mai ușor la mediul școlar și social.
Chiar și în aceste condiții, mulți copii continuă să aibă simptome și în adolescență, iar o parte dintre ei și la vârsta adultă. Cu sprijinul potrivit însă, aceștia pot duce o viață normală și echilibrată.
Citește și: Un avion privat s-a prăbușit pe un restaurant, în Brazilia
