Omul elastic

Când sunt buni, când răi, azi se jură că n-are înţelegeri cu mogulii, mâine bate palma cu ei. Când exclude, când include Securitatea în PNL. Ba vede în Ponta un partener pe următorul deceniu, ba un tânăr imatur. Când înjură lăcomia, clientela, demagogia PSD, când propune României un proiect pe zece ani cu ele. Denunţă dictatura, dar se poartă în partid ca un mic satrap. Îl urăşte public pe Băsescu, însă îl admiră în intimitate. Ultimul eveniment care a atras atenţia asupra omului elastic este contopirea sa cu omul-pisică. Din această întâlnire s-a născut o Alianţă, foarte elastică şi ea. Deşi astăzi pare de dreapta, ea poate vira mâine la stânga. O fi croită pe zece ani, dar se poate destrăma cât ai zice Crin.
Omul elastic dovedeşte o capacitate ieşită din comun de a demonstra că orice e posibil, că nimic nu contează cu adevărat, că semenii lui sunt moluşte fără creier şi coloană, că liberalii lui înghit orice le vâră el pe gât, iar călcatul pe cadavre este calea către puterea supremă. Nu aflăm niciodată ce înseamnă pentru el binele şi răul, care sunt reperele şi scopul său în viaţă. Se agită, dar nu munceşte. Le zice bine, dar nu spune nimic.
Latră fioros principii, dar ridică piciorul pe stâlpii oricărui caracter puternic.
Are obiceiul de a vorbi în avalanşe de sinonime, un talent rarisim, capabil să declanşeze mici orgasme intelectuale bolnavilor de Rebusache. „Sugerez o alianţă, o comasare şi o unire sub formele cele mai eficiente între aceste două mari partide“, a spus omul-elastic despre Alianţa stânga-dreapta. Practic, poţi înţelege orice.
Construieşte frazele arborescent, într-o avalanşă ameţitoare de subordonate care par să nu se termine niciodată. Este o metodă impecabilă de zăpăcit audienţa sau adversarii oricât de versaţi, înecaţi finalmente într-un debit verbal mereu peste cota de inundaţie. Cu tehnica oratoriei torenţiale îşi maschează perfect inconsecvenţa şi goliciunea, devenite proverbiale.
Ce dacă ştergea pe jos cu mogulii în noaptea alegerilor din 2009, pe motiv că „şi-au bătut joc de votul românilor“? Ce dacă spumega că „rezultatul votului nu e dat de Vântu şi Voiculescu“ şi îi soma „să plece din viaţa românilor, dacă rezultatele votului infirmă aceste mizerii de sondaje“? Unul dintre mogulii atacaţi în 2009 este acum partenerul său de Alianţă. Să zicem că atunci l-au lăsat nervii. Dar cum de l-a lăsat subit şi memoria pe tânărul istoric? Ne amintim că, în martie 2010, l-a exclus din partid pe Viorel Cataramă, reproşându-i că s-a purtat la congres „ca un securist ordinar, ca un diversionist grosolan de pe vremuri“.
Cum ar veni, e rău să fii securist. Atât de rău, încât nu meriţi carnetul de liberal. Numai că pentru omul elastic există securişti şi securişti, ordinari şi extraordinari. Felix, omul-pisică, trebuie să facă parte din ultima categorie. Securiştii extraordinari pot fi buni liberali. Unul care îşi toarnă verişoarele la securitate ca să câştige o pâine este, desigur, rău, dar totuşi bun, dacă ştii cum să-l vinzi.
Totul e să abureşti publicul, cu o măiastră întorsătură de frază: Voiculescu are o problemă la fel de gravă ca „a altor domni, de exemplu domnul Băsescu“, dar reprezintă „o problemă mai mică“ decât prezentul actualei guvernări. O piruetă dibace şi iată cum răul se evaporă iute din securişti. Felix s-a oferit să-l coafeze zilnic în oglinda strâmbă a Antenelor sale, primind la schimb câteva locuri în parlament în 2012.
Oare ce are de zis liberalul Marius Oprea, vânătorul de securişti, de unirea, comasarea, alianţa liberalilor cu Partidul Conservator? Dar viitorul fost ministru Andrei Marga? Dar istoricul Stejărel Olaru? Dar actorul veşnic revoltat Diaconu? Se simt ei aliaţi cu turnători de calibrul lui Felix? În caz că omul elastic uită până şi trecutul omului-pisică, merită să revadă dezvăluirile publicate în 2009 de ziarul Adevărul, patronat de bunul său amic Dinu Patriciu. Câteva titluri: Voiculescu a mai turnat o verişoară/ Paraschiva Silaghi deconspiră turnătoriile lui Felix: Din cauza lui am avut probleme!/ Verişoara lui Voiculescu: Am crezut că e o rudă corectă; Felix: Eram obligat să câştig şi eu o pâine/ Felix şi-a îngrozit verişoara cu turnătoriile/ CNSAS: Felix îşi turna şeful cu făcături etc.
Cum va putea totuşi înghiţi Alianţa de Centru – Dreapta un partid de stânga, PSD-ul cu Iliescu şi Năstase cu tot, iar comasarea, unirea, alianţa să mai şi dureze 10 ani? În cazul omului elastic, foarte simplu. Ponta şi ai lui pot fi înghiţiţi la fel de uşor cum au fost scuipaţi. Nu mai departe de noiembrie 2010, pumnul omului elastic lovea în plin figura PSD: „Traian Băsescu a fost adus la putere, înainte de toate, de lăcomia, de clientela, de hoţia, de demagogia PSD, a regimului Adrian Năstase. A regimului Iliescu-Năstase. Ponta, mai mititel, dar acolo“ (noiembrie 2010, la Liga Aleşilor Locali ai PNL).
Dar poate omul elastic ne va spune peste câteva zile că vi s-a părut, că n-a încheiat vreodată alianţă cu omul-pisică, ce a căzut mereu în picioare şi s-a furişat în parlament, para-zitând alte partide, sau chiar în guvern, adus de Băsescu pe post de „soluţie imorală“. Acum două luni se jura că nu are „nici o înţelegere cu PC sau cu Dan Voiculescu“, deşi toată lumea îl vedea răsfăţat seară de seară în studioul Antenelor. Prin urmare, dacă va rupe hârtiile când va constata că motanul turnător căţărat în spatele său îl trage în jos înseamnă că vi s-a năzărit. Omul elastic s-a comasat, unit, aliat cu omul-pisică doar în vis.
Ce flexibilitate de nevertebrată, ce traiectorie politică ameţitoare. Cum să amesteci albul şi negrul cu atâta lejeritate? Ce sinteză greşită s-a produs în acest personaj de sex politic incert? Şi, totuşi, mulţi aplaudă, seduşi de flic-flacurile executate de omul elastic pe platoul Antenelor, sub bagheta dresorilor – bufoni Gâdea şi Ciutacu. Desigur, ştiţi deja despre cine-i vorba. Numele lui este azi Crin Antonescu, deşi nici asta nu-i foarte sigur. În cazul oamenilor supraelastici, totul se poate schimba de pe o zi pe alta.