Se zice ca diavolul se ascunde in detalii. Si, probabil, asa e. Cine si-ar fi imaginat duminica, 30 octombrie, seara, vazând-o pe Elena Udrea invitata la emisiunea lui Ion Cristoiu, de la Antena 3, ca „blonda de la Cotroceni“ va lansa o bomba care va face ca razboiul rece dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria sa devina un razboi pârjolitor? Eu, unul, n-am banuit. Ma asteptam ca fosta consiliera de stat, care adusese o dâra de parfum echivoc in atmosfera sobra de la Cotroceni, sa joace rolul care o consacrase. Acela de femeiusca frivola, pe care nici cel mai sever protocol n-o putea obliga sa renunte la toaletele sale neortodoxe.
Când colo, surpriza! Pe un ton evident calculat, minutios pregatit, consiliera demisionara a lansat o bomba sub forma unei intrebari, aparent, retorice. De ce nu-l intreaba nimeni pe d-l prim-ministru daca a dat sau nu telefon la Parchetul General in ziua când a fost arestat preventiv amicul sau de partid si de afaceri Dinu Patriciu? Era limpede ca intrebarea nu acoperea o simpla curiozitate, ca Elena Udrea stia perfect cum au stat lucrurile si ca nu va putea fi contrazisa. Din clipa aceea, dilema devenea alta. Dezvaluise acel „secret“ fiind iritata de plecarea (sau mazilirea) de la Cotroceni? Sau totul fusese pus la cale cu stiinta lui Traian Basescu?
De a doua zi, schijele bombei au lovit in toate partile. Si au produs un vuiet care a acoperit toate celelalte scandaluri din viata publica româneasca. Initial, premierul a incercat o eschiva. N-a vrut sa comenteze. Dupa ce Parchetul General a confirmat „telefonul“, primul ministru a recunoscut. Dar adaugând ca gestul sau n-a avut nimic incorect. Câteva zile, presedintele Basescu a tacut, marind suspansul. Intors din Grecia, s-a lasat, insa, tras de limba de gazetari. Stiind ca nu va putea ocoli acest „detaliu“, a recunoscut ca a mintit in vara când a declarat intr-un interviu luat de „România libera“ ca n-au existat „interventii“ la Parchet. Dupa asta, explicatiile lui Traian Basescu la intrebarile care i-au fost puse au fost un model de bizantinism. Cu un aer impartial, invocând mereu Constitutia, pe care altadata o neglija nonsalant, l-a afundat rau pe premier in scandalul declansat de Elena Udrea.
Intrebarile care circula acum prin ziare se multiplica dupa principiul avalansei. Va reusi primul ministru sa-si pastreze fotoliul? Se va sparge Coalitia de guvernamânt? Vom avea, totusi, alegeri anticipate? Apetitul nostru pentru bârfa functioneaza si el din plin. Subiectul se preteaza. Mai ales ca intr-o tara cu atâtia barbati misogini, cum e România, faimoasa expresie „cherchez la femme“ lansata intr-un roman al lui Alexandre Dumas-tatal capata semnificatii aparte.
Dar, dând prea multa atentie detaliilor, riscam sa nu mai ajungem la concluziile pe care actuala criza le impune. Patru, dupa parerea mea.
1. „Sistemul ticalosit“ nu e, cum credeam pâna nu demult, limitat la PSD. El cuprinde intreaga clasa politica actuala.
2. Ma tem ca d-l Tariceanu ne considera prosti când tine sa ne asigure ca a vrut doar sa se „informeze“. Se indoieste, oare, cineva in România ca primul ministru
n-avea nevoie sa faca recomandari? Simplul telefon ii sugera d-lui Botos ca e bine sa nu se puna rau cu dl. Tariceanu.
3. Complexele de care au dat dovada pâna acum vârfurile Justitiei, timorate de noua putere care le ameninta cu „reforma“, au cam disparut. Dovada ca si Procurorul general, si Consiliul Superior al Magistraturii au prins glas.
4. Pentru a doua oara, facem o experienta trista. Dupa ce am sperat ca „schimbarea“ ne va scapa de PSD (sau va obliga PSD sa devina un adevarat partid social-democrat), „portocaliul“ a devenit culoarea deziluziei. Si Traian Basescu, si Alianta vor, parca, sa reabiliteze politic un PSD care nu se poate reabilita singur.
