Europa – in cautarea noului model social

La Dublin, in zilele de 28 si 29 august, se va desfasura o foarte importanta reuniune internationala organizata de Foundation Forum din Irlanda sub auspiciile UE si cu participarea a foarte multora dintre personalitatile politice de prim rang de pe continentul nostru si din intreaga lume, care vor discuta o tema deosebit de relevanta pentru momentul actual: „Sfidarile la adresa modelului social european“. Ne onoreaza faptul ca organizatorii au adresat ziarului nostru o invitatie de participare la lucrari, semn al recunoasterii contributiei noastre – ca reprezentanti ai societatii civile – la dezbaterea asupra viitorului Europei si a modului in care am reflectat pina acum problematica deosebit de complexa a procesului extinderii Uniunii Europene.

Reuniunea de la Dublin este importanta din mai multe puncte de vedere. In primul rind, tema este, pe cit de actuala, pe atit de spinoasa si dificila, cu deschideri poate chiar explozive intr-un viitor deloc indepartat. Contextul este acesta: o depresiune economica modiala agravata de tensiunile si incertitudinile aparute dupa 11 septembrie 2001, fenomen care a afectat si structurile sociale si economice europene. Poate nu atit de direct si imediat dupa cum pronosticasera dupa 11 septembrie analistii bursieri, dar, oricum, intr-o masura destul de importanta incit sa justifice ingrijorari serioase pentru viitor, fie si numai privind la actiunile preventive luate in ultimele luni de citeva mari concerne europene care anunta reduceri de locuri de munca, planuri de restructurare si „reorientari strategice“.

Desigur, de aici si pina la a vorbi despre o criza de sistem este cale lunga, dar situatia totusi exista si trece de la planul conjunctural la cel de „factor component de sistem“. Iata motivul pentru care responsabilii politici europeni simt nevoia ca, in cadrul discutiei despre viitorul Europei (poate si pentru a pregati o serie de prevederi si masuri care vor fi cuprinse in viitoarea Constitutie Europeana), sa inceapa dezbaterea asupra a ce ar trebui sa fie noul model social al Europei unite, cel care va inlocui pe cel actual, bazat pe filozofia bine cunoscuta a „statului bunastarii“. Aceasta sintagma a constituit imaginea insasi a prosperitatii si bogatiei Europei Occidentale, reflectata cu deosebire in realitatea sociala a grupului de tari dezvoltate industrial si a celui nordic (plus triada statelor din BENELUX). Cheia sistemului si argumentul sau electoral cel mai puternic au fost, in mod traditional, sistemul cu adevarat exceptional de protectie sociala, cel care – pe baza productivitatii industriale generatoare de profituri enorme pina la inceputul deceniului 9 – putea sa propuna „civilizatia extinsa a serviciilor in sectorul tertiar, reducerea masiva a saptaminii de lucru, introducerea de orare alternative si cu reduceri importante pentru cuplurile cu copii mici, finantarea sistemelor scolare, de case pentru batrini etc.“

Totul a mers bine atita timp cit generarea de profit a sustinut o realitate sociala in profunda schimbare, caracterizata prin intrarea treptat in ciclul depresiunii economice, prin procesul imbatrinirii populatiei, al aparitiei unui val din ce in ce mai important de emigranti (de regula, cu familii numeroase, cu copii si batrini care beneficiau automat de drepturile conferite de legislatia tarii gazda), de ridicarea continua a nivelului de insecuritate, de aparitia retelelor specifice ale crimei organizate etc. Schimbarile au fost intr-atit de dramatice in ultimul deceniu incit aceasta problema a „noului model social“ a devenit tema pe care s-a mizat si se mizeaza in toate marile campanii electorale europene.

Iar perspectiva este cea a introducerii in sistemul unic al bunastarii sociale europene (deci, si al protectiei sociale cu un nivel minim obligatoriu pentru toti viitorii cetateni ai Europei Unite de dupa 2004) a tuturor tarilor candidate, fireste, cu exceptia Romaniei si a Bulgariei.

Ce va insemna asta in termeni de efort economic si asumare comuna de responsabilitati? Iata intrebarea la care se va cauta un raspuns la Dublin. De ce neaparat la Dublin? Pentru ca, pina in prezent, Republica Irlanda constituie exemplul de dezvoltare economica fulgeratoare dupa aderarea la UE, pornind de la un nivel ingrijorator de saracie si ajungind, intr-un timp record, la performante dintre cele mai inalte, cu deosebire in planul protectiei sociale.

Dar, cum toate au un pret, „explozia dezvoltarii“ din Irlanda se pare ca a creat si un fenomen conex, cel al nevoii de a proteja bunurile cistigate si astfel au explicat unii votul negativ dat de irlandezi Tratatului de la Nisa, punind deci sub semnul intrebarii procesul extinderii. Peste putin timp, premierul Bertie Ahern isi va pune in joc credibilitatea politica deoarece votul se va repeta, iar in eventualitatea reproducerii rezultatelor precedente +„Summit-ul extinderii“ de la finele acestui an de la Copenhaga s-ar putea sa nu mai aiba obiectul muncii. Desigur, mai exista posibilitatea unui summit de urgenta, care sa ia in considerare o cerere a Comisiei de a continua procesul chiar si in aceste conditii, dar, in acest caz, problemele procedurale sint deosebite si ar putea fi compromisa insasi validitatea procesului extinderii.

Toate aceste considerente fac din reuniunea de la Dublin un punct de maxim interes politic, cu atit mai mult cu cit are loc in paralel cu ceea ce va fi dezbaterea dura (pe teme apropiate, daca nu similare) de la Johannesburg. Irlandezii vor sa trimita un mesaj clar tarilor membre UE si tarilor candidate: aveti incredere! Exista numeroase argumente pro si contra. Dar, in acelasi timp, exista si certitudinea ca a rata procesul extinderii ar insemna pentru UE si pentru tarile candidate pierderea unei uriase si cvasiirepetabile oportunitati istorice. Dar pozitia Romaniei care este? Ce model social de dezvoltare propunem, avind in vedere ceea ce am experimentat in ultimii ani? Ne va bucura daca, la Dublin, vom putea auzi argumentele care sa sustina o asemenea viziune romaneasca intemeiata pe realitati si statistici aduse la zi.