Nu e bizar?

Disputa in jurul Bibliotecii Nationale a ajuns la forme ciudate. E adevarat, decizia guvernului Nastase de a evacua Biblioteca Nationala din sediul ce i-a fost destinat (ce ironie!) de Ceausescu nu intra in seria razboaielor clasice dintre stat si cultura. Ea nu e un act de represiune impotriva cartilor, de genul rugurilor dictate de Goebbels sau al Indexului cu carti interzise alcatuit, intr-o vreme, de Vatican. E, pur si simplu, o forma de dispret. Guvernul Nastase a considerat ca el valoreaza mai mult decat tot ce s-a scris in limba romana vreodata, de aceea trebuie ocrotit ca principal patrimoniu national, incomparabil mai important ca operele lui Eminescu, Caragiale, Blaga sau Arghezi. Ca dnii Cozmanca, Serban Mihailescu, Dancu si ceilalti ministri se vad sub forma de „tezaur“, de „avere nationala“, e, desigur, ridicol, dar aceasta e o alta problema. Sa ramanem, deocamdata, la alte ciudatenii. Pentru scoaterea Bibliotecii Nationale din cladirea de pe Splai se bate acum, cu o ravna absolut bizara, cine credeti? Exact cine ar trebui, intr-o logica normala, s-o apere. Adica Ministerul Culturii. Primul ministru a parasit, formal cel putin, terenul ostilitatilor. A adresat o scrisoare parlamentului in care a cerut forului legislativ sa decida unde isi va tine sedintele guvernul, intrucat sediul actual, cel din Piata Victoriei, ar fi, se zice, vulnerabil in caz de cutremur. In trecere fie spus, potrivit arhitectului Rogulschi, care a lucrat la Palatul Victoria, nu exista o cladire care sa fi fost mai bine consolidata si nu exista nici un pericol ca miscarile seismice

s-o afecteze. Ministrii nostri se tem pentru pielea lor intr-o constructie careia nici un expert nu s-a gandit sa-i aplice „bulina rosie“, in vreme ce trec indiferenti cu masinile pe langa nenumarate cladiri din Bucuresti, grav fisurate de ultimul cutremur si neconsolidate deloc. Dar sa zicem ca si asta e o alta problema. Deci, pasand parlamentului controversa cu societatea civila, premierul Nastase a iesit, cum se spune la box, din „corzi“. In schimb, Ministerul Culturii nu vrea sa abandoneze lupta. Vrea neaparat sa vada cartile Bibliotecii Nationale duse printre soarecii de la Popesti-Leordeni, unde ar trebui sa stea in pachete, unele peste altele, nu in rafturi. Ce tristete sa vezi Ministerul Culturii batandu-se pentru un scop anticultural! Si asta cand? Intr-o democratie care intrece pana si o dictatura in ce priveste indiferenta aratata culturii! Incercand sa justifice izgonirea Bibliotecii Nationale, ministrul Culturii a pretins ca edificiul in cauza ar fi „uzat moral“. Adica n-ar fi „ultimul strigat“, pentru un templu al cartilor. Si, fiindca nu e „ultimul strigat“, templul trebuie inlocuit cu o magazie. Cam asta se poate deduce din curioasa logica a d-lui Razvan Theodorescu. A doua zi, directorul Bibliotecii Nationale, Dan Erceanu, a declarat jurnalistilor ca, dimpotriva, edificiul ofera „conditii perfecte pentru o biblioteca nationala“. Intr-o alta conferinta de presa, fostul ministru al Culturii, Ion Caramitru, a afirmat ca exista si fondurile necesare finisarii constructiei. E vorba de un imprumut de la Banca Mondiala. „Banii sunt necheltuiti, dar se plateste dobanda pentru ei“, a adaugat Caramitru.

Intre timp, s-au auzit, pe aceasta tema, si cateva voci din strainatate, semn ca disputa s-a internationalizat. Comisarul european Günther Verheugen a anuntat ca situatia Bibliotecii Nationale din Romania a intrat in atentia Uniunii Europene, iar Michel Rocard, reprezentantul Parlamentului European, s-a declarat „intristat si ingrijorat“. Asadar, functionari straini, care n-au citit, probabil, nici o carte, tradusa, a vreunui autor roman si care nu poarta, fireste, nici o raspundere legata de patrimoniul spiritual al Romaniei, recunosc, public, fie si in termeni diplomatici, cum cer uzantele, ca nu inteleg de ce guvernul roman se afla in razboi cu Biblioteca Nationala a Romaniei. Dar Ministerul Culturii din Romania pare neconsolat ca milioanele de carti din fondul Bibliotecii Nationale nu ajung mai repede printre soarecii din depozitul de la Popesti-Leordeni. Nu e bizar?