Din nou, scandal financiar de proportii la Comisia Europeana!

La Bruxelles, atunci cind incepe vreo discutie despre fondurile UE – si mai ales despre modul in care Comisia Europeana administreaza aceste fonduri – se pleaca de la premisa ca 5% din bugetul anual de 98 de miliarde de euro (adica aproximativ 4,5 miliarde de euro) se pierd din cauza fraudei sau a managementului defectuos. Nu este o simpla presupunere, ci chiar o constatare regasita in mai multe rapoarte anuale succesive ale Curtii Europene de Audit, unde se spune ca aproximativ 5% din platile facute de UE ar constitui „neregularitati“.

In memoria tuturor este prezent uriasul scandal din 1999, provocat de demiterea in bloc a Comisiei Santer tocmai in prezenta unor acuzatii clare de frauda indreptate impotriva unora dintre comisari. Atunci, Niel Kinnock era numit vicepresedinte in noua Comisie Prodi, cu sarcina expresa de a reforma si insanatosi sistemul contabilitatii Comisiei Europene si „de a face curat“, personajul prezentind o carte de vizita absolut impresionanta: fost lider al Partidului Laburist si foarte cunoscut in mediile politice pentru a fi mentorul politic al lui Tony Blair, acum, evident, sustinatorul sau neconditionat.

Neil Kinnock a trecut la treaba, dar rezultatele obtinute par sa nu fi fost la inaltimea asteptarilor. Ba chiar dimpotriva, daca este sa ne luam dupa dezvaluirile senzationale continute in scrisorile si apoi declaratiile din ultimele zile ale doamnei Marta Andreasen, cea pe care, in ianuarie, comisarul pentru buget, Michaele Schreyer, o numea responsabila a directiei generale pentru buget (cu un salariu de 125.000 de euro anual), pentru a o retrograda din functie in luna mai pentru ca a refuzat sa semneze descarcarea pentru exercitiul financiar pe 2001. Acuzata ca „transmitea semnale alarmiste in loc sa se concentreze pe treaba pe care o avea“, prima masura de represalii a fost trimiterea ei (pe acelasi salariu!), pe un post la departamentul administrativ-personal, unde insa nu primeste nimic de lucru. Andreasen reclama ca deplasarile ei in Bruxelles sint urmarite de doi barbati si spune ca nu-si foloseste decit telefonul mobil de teama ca acela de acasa este inregistrat. Impotriva ei s-a declansat o procedura disciplinara, fiind acuzata ca a violat o prevedere interna, cea care impune „discretie“ personalului Comisiei Europene.

Dar cum s-a ajuns aici? Foarte pe scurt, iata derularea scandalului, asa cum a fost el relatat de diverse surse, atit europene (in special britanice, Financial Times si The Telegraph) cit si americane. Pe 7 mai, Marta Andreasen (47 de ani, cetatean spaniol de origine argentiniana) adreseaza o scrisoare lui Romano Prodi si lui Niel Kinnock, prezentind motivele profundei sale ingrijorari privind sistemele contabile la nivelul UE. Andreasen acuza sistemul contabil actual cu care se lucreaza acum pe computerele de la Comisie, spunind ca este atit de prost incit cifrele pot fi oricind fi schimbate fara a se putea pastra nici un fel de inregistrare a operatiunilor facute. „Nu aveam nici un fel de idee despre ceea ce trebuia sa semnez. Sistemul este deschis fraudei, dar e imposibil sa spun daca a avut sau nu loc. Dar in perioada in care am fost acolo am fost in stare sa vad ca sistemul este vulnerabil, aceasta implicind riscuri de eroare sau frauda“. Sistemul in cauza, SINCOM 2, „care trebuie urgent inlocuit“ cu un altul „care sa permita transparenta si asumarea de raspundere in managementul fondurilor, a fost realizat de o firma germana si se pare ca n-ar fi functionat niciodata la parametrii promisi in prospect. Intr-un raport din februarie 2002, Curtea Europeana de Audit semnala „riscurile evidente in ce priveste fiabilitatea, mai ales aspectele tinind de securizarea datelor“. Mai mult chiar – iar aici problema devine extrem de grava – se afirma ca „planul de rezerva“ din programul SINCOM 2, in caz de probleme grave aparute brusc la nivel de sistem, adica asa numita back-up emergency option, nu este operational, ceea ce poate avea implicatii dezastruoase la nivelul intregii baze de date.

Efectul tuturor efectelor acestor lucruri – afirma Marta Andreasen – este ca releveele contabile nu prezinta o imagine corecta si adevarata asupra starii de lucruri din interiorul Comisiei“.

Acuzatii grave. Implicatii si mai grave, daca ne gindim ca, in mod oficial, Andreasen l-a acuzat pe Neil Kinnock ca „a incercat chiar – slava Domnului ca nu a si reusit! – sa impiedice aparitia mea in fata comitetelor parlamentare cheie pe aceste probleme“. Ce se va intimpla in continuare? In primul rind, o „audiere disciplinara“ a doamnei Andreasen de catre un comitet intern din Comisia Europeana, exact asa cum s-a intimplat in 1999 si cu Paul van Buitenen, oficialul danez din CE care daduse in vileag neregularitatile din Comisia Santer, acum pe baza acuzatiei aduse de Kinnock cum ca doamna Andreasen „incalca reglementarile esentiale in orice serviciu public dintr-o democratie“.

Dar, daca era numai atit,Comisia Europeana putea spera intr-un final invaluit in ceturile de nepatruns ale misterelor birocratice. Dar deja se aude ca dupa reintoarcerea din vacanta a parlamentarilor europeni,pe 26 august, Comisia pentru buget ar putea sa ceara o audiere speciala a Martei Andreasen, cu prezentarea de probe pentru afirmatiile facute. Pe de alta parte, oficialii Comisiei Europene anuna ca s-ar putea renunta complet la sistemul SINCOM 2, cu toate implicatiile unei asemenea masuri extreme, desi, spun ei, cel mai bine ar fi sa se accepte ideea unei revizuiri si modernizari complete a acestuia…

Cine mai stie care este adevarul? Oricum, intr-o miscare rapida, s-a scos „dosarul de cadre“ al Martei Adreasen, invinuita acum ca, la angajare, ar fi mintit neamintind de faptul ca ar cam fi fost pusa pe liber de la fostul sau loc de munca, adica sediul din Paris al OECD…Andreasen nu se lasa si tine o conferinta de presa la Londra, chiar in Camera Comunelor, reluindu-si acuzatiile.

Va fi un august fierbinte la Bruxelles caci, dupa cum se vede, la o scara sau alta, intr-o formula oarecare de poveste, toata lumea pare sa se confrunte cu, ca sa zicem astfel, „probleme generate de lipsa de control apropriat a fondurilor din administratia de stat“.