În ultimii 40 de ani, numărul divorţurilor a crescut de patru ori. Dacă în anul 1965, zece la sută dintre căsnicii sfârşeau printr-un divorţ, în prezent, s-a ajuns la 43 la sută. Şi cum o familie nou-formată este făcută pentru a dura şi a înflori, este important ca partenerii dintr-un cuplu să ştie ce se poate face pentru ca o căsnicie să dureze până când moartea îi va despărţi.
Înainte de a vă căsători, ideal este ca persoanele implicate să ajungă la un stadiu acceptabil de împlinire şi să-şi fi câştigat deja o anumită autonomie faţă de familiile lor. Nu este indicat ca fiecare partener să aştepte ca totul să îi vină de la celălalt, căci celălalt nu va putea să ne ofere pe tavă ceea ce ne dorim, ci trebuie să ştim cum să ne îmbogăţim noi înşine, pe toate planurile.
La fel de important este ca, înainte de a începe viaţa împreună cu celălalt, fiecare dintre parteneri să se cunoască foarte bine, să aibă un anumit echilibru şi să-şi fi găsit pacea interioară. Aceste realizări vă vor învăţa să nu îl consideraţi pe cel de lângă dumneavoastră salvatorul tuturor situaţiilor şi vă veţi da seama că partenerul nu va putea niciodată să rezolve problemele în locul dumneavoastră. În plus, fiecare trebuie să aibă capacitatea de a-l accepta pe celălalt aşa cum este, fără să spere că înainte de căsătorie este absolut necesar ca acesta să se schimbe. Este adevărat că în cadrul unui cuplu partenerii evoluează, dar nici unul nu se schimbă radical.
Este important să fiţi realişti
Oricât de romantici ar fi cei doi parteneri, trebuie să fie totuşi conştienţi că euforia primilor fiori ai iubirii nu durează o veşnicie. Când ne îndrăgostim de cineva, cu toţii credem cu tărie că sentimentele vor dura mereu şi că „fluturaşii din stomac“ sunt un element absolut necesar pentru ca relaţia să dureze. Dar, pentru liniştea dumneavoastră sufletească şi pentru binele căsniciei, este mai bine să fiţi realişti şi să recunoaşteţi că „fluturaşii“ sunt efemeri, starea de beatitudine dată de îndrăgostire nu va dura atât de mult pe cât v-aţi dori, iar cuplul se va consolida şi bazându-se pe alte sentimente. Mai mult, unii psihologi sunt de părere că o relaţie se fondează mai puţin pe sentimente şi mai mult pe planuri de viitor şi scări de valori comune. Fiecare dintre noi regăseşte în celălalt anumite aspecte comune în ceea ce priveşte educaţia sau gusturile, dar în acelaşi timp găsim şi elemente diferite, străine de ceea ce ştim noi. Iar aceste diferenţe reprezintă tocmai „misterul“ care ne atrage.
Ingredientele unei relaţii fericite
O doză de optimism vă va ajuta pe amândoi să depăşiţi momentele dificile, pentru că optimismul este asociat cu dorinţa de a fi fericit şi ajută energia cuplului să circule, făcându-vă pe amândoi să vedeţi doar partea plină a paharului. Umorul şi voia bună sunt aliaţi de nădejde în menţinerea unei relaţii, pentru că datorită umorului vă veţi putea detaşa într-o oarecare măsură de anumite probleme. Jucaţi-vă, comportaţi-vă copilăreşte, încercaţi să vă destindeţi. O dată cu trecerea timpului şi cu un strop de umor veţi învăţa amândoi să faceţi haz de propriile defecte şi de ale celui de lângă dumneavoastră, fără să vă supăraţi şi să vă închideţi fiecare în lumea lui. Uitaţi de posesivitate, gelozie şi reproşuri: acestea sunt cei mai de temut duşmani ai unei relaţii. În plus, credeţi sau nu, viaţa de cuplu trebuie să vă elibereze într-un fel, nu să vă constrângă, fiind vorba de un schimb dinamic între parteneri. Tăcerea este alt factor nociv într-o relaţie: este mai bine să aveţi curajul să spuneţi ce nu vă convine decât să tăceţi şi să suportaţi şi, mai rău, să suferiţi din această cauză. Totuşi, asta nu înseamnă că trebuie să împărtăşiţi absolut totul cu partenerul: câteodată este bine ca fiecare să-şi păstreze micile secrete.
În final, putem spune că dragostea este, de fapt, o chestiune de perspectivă. Cel mai important lucru într-o relaţie este să recunoaşteţi meritele celui de lângă dumneavoastră, să-i apreciaţi calităţile, să-l preţuiţi, să vă declaraţi iubirea cât de des puteţi şi să vă aduceţi mereu aminte de lucrurile bune care vi se întâmplă datorită partenerului.
