Achiziţionarea de „falsuri“ devine o practică răspândită în rândul pasionaţilor de shopping şi, potrivit unui studiu efectuat recent, a ajuns în ultimul timp din ce în ce mai acceptată de societate.
Cumpărarea de produse contrafăcute a devenit acceptabilă din punct de vedere social, tendinţa fiind vizibilă în principal în Marea Britanie, unde mai mult de două treimi dintre consumatori le mărturisesc fără ocolişuri prietenilor şi rudelor că au cumpărat aşa-numitele „falsuri“.
Britanicii, mari amatori de produse contrafăcute
Potrivit studiului, în luna aprilie a acestui an cumpărătorii din Marea Britanie au cheltuit în medie 21,30 lire sterline pe haine, încălţăminte, ceasuri sau bijuterii contrafăcute, o sumă cu 10% mai mare decât cea cheltuită în aceeaşi lună a anului anterior, peste 10 la sută dintre respondenţi declarând că au cheltuit şi mai mult de 50 de lire sterline pentru o „făcătură“. Creşterea sumelor cheltuite pentru achiziţionarea unor astfel de produse reflectă tendinţa de tolerare a cumpărării falsurilor, căci anul acesta s-a dovedit că oamenii sunt mai dispuşi să-şi etaleze produsele falsificate ce imită produsele de firmă. Studiul efectuat pe un eşantion de peste 2.000 de persoane a relevat faptul că în Marea Britanie mărcile preferate atât de falsificatori, cât şi de amatorii de „făcături“ sunt Louis Vuitton, Gucci şi Burberry. Aproape o treime (31 la sută) dintre persoanele care au cumpărat cel puţin un fals spun că nu au ştiut că produsul cumpărat nu era original, în timp ce 17 la sută dintre cei interogaţi au susţinut cu tărie că sunt capabili să facă diferenţa între un fals şi un produs original. Rezultatele sondajului au relevat că multe bunuri contrafăcute au fost vândute la tarabele din pieţele britanice, însă se pare că din ce în ce mai multe astfel de bunuri sunt aduse în Marea Britanie de peste hotare, fiind achiziţionate în timpul călătoriilor sau vacanţelor.
Falsurile pot fi o problemă legală
Unul din şapte cumpărători chestionaţi a răspuns că s-ar abţine de la a achiziţiona bunuri contrafăcute numai dacă ar şti că această „îndeletnicire“ ar fi pedepsită cu închisoarea, mulţi au susţinut cu tărie că nu este legal posibil să se aplice o astfel de pedeapsă, în timp ce 68 la sută dintre respondenţi au declarat că, din punctul lor de vedere, achiziţionarea de „făcături“ nu ar trebui considerată o activitate ilegală. Totuşi, aproape 80 la sută dintre aceştia au susţinut că ar renunţa definitiv la a cumpăra produse contrafăcute dacă ar şti că banii obţinuţi din vânzarea lor ar fi folosiţi pentru a finanţa reţele de crimă organizată sau grupări teroriste. Simon Tracey, directorul departamentului juridic pe probleme de mărci şi drepturi de proprietate din cadrul companiei Davenport Lyons, firma de avocatură care a comandat acest studiu, a declarat că a venit vremea ca problema cererii şi ofertei de bunuri contrafăcute să fie atacată direct şi rezolvată. „Este foarte clar că publicul cumpărător trebuie să fie bine informat şi să ştie exact în buzunarele cui se duc banii pe care ei îi cheltuiesc pe astfel de produse“, a declarat Tracey. „Lucrurile se vor înrăutăţi din ce în ce mai mult dacă amatorii de astfel de produse nu se interesează de consecinţele pe care le implică achiziţionarea de falsuri sau dacă nu sunt informaţi că banii pe care ei îi dau pe asemenea bunuri pot constitui fonduri pentru finanţarea reţelelor de crimă organizată“, a ţinut să precizeze acesta.
Cumpărături făcute pe propriul risc
Site-ul de licitaţii eBay s-a dovedit de asemenea un loc preferat de pasionaţii de shopping pentru a cumpăra astfel de produse: 29 la sută dintre tranzacţiile on line pentru achiziţionarea de făcături sunt realizate pe acest site, chiar dacă cifrele arată că multe dintre aceste bunuri sunt cumpărate fără să se ştie adevărata lor „valoare“. Pieţele şi târgurile de vechituri reprezintă şi ele locuri „fierbinţi“ pentru vânzările de bunuri contrafăcute şi în aceste cazuri consumatorii ştiu cu siguranţă că produsele vândute în acele locuri şi la acele preţuri nu pot să fie decât falsuri. De exemplu, în momentul în care au în faţă o ofertă de 3 DVD-uri la preţ de doar câteva lire, este evident că acele produse nu au cum să fie originale. Steve Playle, purtătorul de cuvânt al Institutului Britanic pentru Standarde Comerciale, a declarat că instituţia pe care o reprezintă încearcă să ia măsuri împotriva celor care practică acest tip de comerţ, dar se împiedică mereu de faptul că aceste persoane, făcând parte din reţele mai complexe, refuză să dezvăluie locul de provenienţă a produselor falsificate. Playle i-a îndemnat pe consumatori să se gândească mai bine dacă merită să cumpere un tricou contrafăcut care să se distrugă la prima spălare doar pentru că are un preţ rezonabil, sau dacă nu cumva ar fi mai bine să cumpere produsul original, de calitate, chiar dacă este mai scump. „Amatorii de astfel de produse le cumpără pe propriul lor risc, mai ales că unele dintre aceste bunuri pot dăuna sănătăţii consumatorilor“, a ţinut să precizeze Steve Playle.
