„White Christmas“ – mesaj la sfârsit de razboi
„White Christmas“ („Craciun alb“ – n.r.) poate fi considerat un subiect cel putin ironic pentru un compozitor evreu. Unul dintre versuri chiar face aluzie la un american din Los Angeles care viseaza la o vacanta de iarna in nord – un loc in care compozitorul Irving Berlin, emigrant de origine rusa, nu fusese niciodata. Dar piesa a avut un succes imens, asa cum creatorul sau ii prevestise secretarei personale, in dimineata in care a terminat versurile.
Cunoscutul Bing Crosby a interpretat melodia respectiva la un post de radio, in 1941. Ulterior, cântaretul a jucat in muzicalul „Holiday Inn“, duetul sau cu Marjorie Reynolds atragând o multime de admiratori.
„White Christmas“ a fost inregistrata in mai 1942, in numai 18 minute. Piesa a petrecut apoi 11 saptamâni pe primul loc al topurilor americane, pozitie pe care a revendicat-o si mai târziu – in 1945 si 1947 – versurile fiind ca un „pansament“ pentru sute de mii de suflete trecute prin razboi.
Prima copie inregistrata a fost folosita atât de mult incât s-a distrus partial. Cele pe care le auzim si astazi la posturile de radio au fost realizate in 1947.
In 1954, melodia a intrat pe coloana sonora a unui film cu acelasi nume, câstigând premiul Academiei Americane de Film. De asemenea, piesa a fost detinatoarea unui record la capitolul vânzari, cu peste 30 de milioane de copii comercializate in intreaga lume. Aceasta s-a intâmplat pâna in 1997, când Elton John a lansat „Candle in the Wind“, un tribut adus Printesei Diana.
Melodia a fost folosita si drept cod in timpul razboiului din Vietnam; militarii americani stiau ca trebuia sa se retraga din Saigon numai dupa ce auzeau la radio „White Christmas“.
