Capela Sixtină a Olteniei

http://www.youtube.com/watch?v=y0URuElm3Xw

1 de 3

Oraşul Filiaşi posedă unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din țară: mausoleul familiei boierului Dumitru Filişanu, un mare om politic al vremurilor trecute, supranumită „Capela Sixtină a Olteniei“.

Nu departe de strada principală, pe drumul ce duce la cimitir, răsare splendidul edificiu. Am ales intrarea prin cimitir pentru a ajunge la mausoleu. La poartă, ne atrag atenția o mulţime de cruci din lemn. Am aflat mai târziu că sunt crucile de jurământ ale celor care au trecut în lumea cealaltă. Este un obicei al locului ca la şase săptămâni de la deces această cruce să se bată în poarta cimitirului.
Păşim timid pe lângă ele, pe una dintre alei, pentru a intra în mausoleu. Două uşi de fier forjat sunt ferecate cu un lacăt. Pe fiecare este câte un cap de leu. Deasupra e blazonul familiei Filişanu: un leu, un vultur și o barză ce îşi hrăneşte puiul. În spatele uşilor este o minunăţie. Iluminarea este sărăcăcioasă la nivelul sălii principale, doar rozetele de teracotă filtrează razele de lumină sub arcele interioare ale capelei. În acest spaţiu, sunt trei sarcofage masive din lemn de nuc, bogat ornate cu sculpturi. Rămăşiţele familiei Filişanu se află în criptele de sub sarcofage, care au doar rol decorativ. Pe unul dintre ele regăsim blazonul familiei. Ne atrag atenţia şi câteva sfeşnice de bronz, în care erau puse cândva lumânările. Astăzi ele se sprijină de un perete, la fel şi candelabrul din fier forjat.
Patru picturi, reprezentându-i pe Sfântul Dumitru, Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, Iisus şi Ioan Botezătorul, sunt aşezate de la stânga la dreapta pe uşile din fier forjat ale aşa-zisului altar, „invers decât în bisericile ortodoxe“, după cum ne spune Ion Cosolan, administratorul cimitirului şi arhivist la Primăria Filiaşi. Imaginile sunt impecabile, cu greu ai crede că timpul a trecut peste ele. Deschidem uşile grele şi descoperim în spatele lor o masă de marmură albă, sprijinită pe un picior, tot din marmură. „Pe piciorul mesei este o lipitură cu ceară de albine, ceea ce ne duce cu gândul că aici s-a vrut a fi un altar, căci în bisericile ortodoxe pe piciorul mesei sfântului altar se lipesc oasele unui sfânt sau moaştele“, ne destăinuie Ion Cosolan.

O trecere spre altă lume

Privirea ni se îndreaptă spre cupolă, un spaţiu cu totul diferit. Tamburul ei este perforat de opt ferestre ample, fiecare corespunzătoare câte unei laturi, care inundă pictura registrelor superioare. În loc de Iisus Hristos Pantocrator, comanditarul a ales o imagine a lui Dumnezeu Tatăl: un bătrân înţelept şi sever, cu amplă barbă albă şi un triunghi de lumină – simbol religios – deasupra capului, ca o coroană. Este înconjurat de fiinţe aparent supranaturale, prezentate însă în atitudini şi cu înfăţişări lumeşti. Sunt, de fapt, opt îngeri feminini, înzestraţi cu mari aripi albe, aproape nişte nimfe antice, îmbrăcate sumar şi diafan, purtând în mâini coroane de lauri şi instrumente muzicale: vioară, harpă şi trompete. Sunt înlănţuiţi parcă într-un dans mistic, interpretând o muzică a sferelor, cu ritm ameţitor, făcând parcă trecerea sufletului din zona terestră, muritoare, către eternitate.
Mai jos, alţi îngeri, purtând în mâini plăcuţe cu diferite mesaje. Timpul care s-a scurs a şters inscipţiile. Splendidul edificiu cucereşte şi încântă. Picturile, lucrăturile în fier forjat, în lemn de nuc, decoraţiunile bogate din teracotă cu motive florale şi zoomorfe, granitul fin aplicat pe o tencuială de zgură, toate oferă privitorului imaginea unui spaţiu care crează senzaţia de trecere spre alte coordonate.
„Capela Sixtină a Olteniei“ este, în fapt, o biserică pentru cei dispăruţi, nu pentru cei vii, o urnă de dimensiuni neobişnuite care a fost umplută cu timp şi care acum încearcă cu disperare să îşi îndeplinească menirea de a purta de grijă cât mai mult celor ce-şi duc somnul aici.
Complexul ridicat, după cum spun documentele vremii, între 1865 şi 1868, este moştenirea de suflet a Smarandei şi a lui Dimitru Filişanu lăsată locuitorilor acestei aşezări, care se mândresc că, în acestă localitate s-au născut şi au trăit asemenea oameni. „Bunicul meu îmi spunea că, atunci când a fost ridicată capela, sute de care cu boi au venit tocmai din străinătăţuri pentru a aduce cele necesare construcţiei“, ne mai dezvăluie Ion Cosolan.

Capela Sixtină a Olteniei aşteaptă să-şi recapate strălucirea

Păşim afară pentru a admira splendidul edificiu. În imediata sa apropiere se remarcă o altă clădire. „Este clădirea administrativă, construită odată cu mausoleul. Are prevăzute un hol şi trei încăperi. Cu siguranţă, era folosită în trecut de cei care se îngrijeau de bunul mers al lucrurilor“, sunt lămuririle pe care le primim.
Crăpăturile din pereţi, unele picturi care şi-au pierdut culoarea, rămăşiţele din zidul ce odată înconjura acest mausoleu ne arată că trecerea timpului este neiertătoare.
Degradarea nu iartă, indiferent că este vorba de un monument istoric sau o simplă casă. Stă în puterea celor ce trăiesc astăzi pe aceste meleaguri să păstreze şi să valorifice moştenirea lăsată de înaintaşi.
Ne întoarcem pentru a trage după noi porţile de fier forjat care se închid cu greu, stricând liniştea locului. Prin gura leilor este trecut lanţul şi la capătul lui se pune lacătul, care pune punct deocamdată acestei istorii. Mâine soarta sa se va schimba poate, căci un astfel de monument istoric nu poate sfârşi aşa. Capela Sixtină a Olteniei trebuie să-şi recapete strălucirea.

Intenţiile autorităţilor locale

„Mausoleul este într-o situaţie destul de proastă pentru că, deşi au fost făcute eforturi susţinute pentru a intra într-un proces de reabilitare, nu a fost posibil. Anul acesta, Consiliul Local şi Primăria oraşului Filiaşi au aprobat un program de restaurare împreună cu o fundaţie norvegiană, am a întocmit proiectul şi documentaţia de avizare, am trimis-o la Ministerul Culturii şi, spre bucuria noastră, am obţinut avizul favorabil. Urmează evaluarea proiectului respectiv. Sperăm ca în cel mai scurt timp să avem posibilitatea să scoatem la licitaţie, să se evalueze şi avizeze documentaţia şi să fim pe drumul cel bun. Este foarte important pentru oraşul Filiaşi, pentru că un astfel de monument se mai găseşte doar în Italia“, a declarat primarul oraşului Filiaşi, Nicolae Stăncioiu.