Urbea de odinioară era frământată, ca şi astăzi, de probleme stringente. Furturi, drame pasionale, cronici de teatru, „informaţiuni“ de tot felul erau tipărite în paginile publicaţiilor oltene de altădată.
Răsfoind paginile îngălbenite de vreme, putem afla lucruri interesante despre preocupările cetăţenilor urbei de altădată, despre nemulţumirile lor, despre evenimentele care condimentau viaţa comunităţilor din zona Olteniei. Printre reclame de tot felul, cititorul împătimit, care îşi dorea să fie la curent cu toate evenimentele care se întâmplau în urbea sa, savura cu nesaţ informaţii de genul celei publicate în Olteanul din 8 martie 1926.
„La 1 Martie a.c. în trenul personal nr. 128, dimineaţa la ora 5-6, în timpul trecerii prin tunelurile de la Câineni – Jiblea, i-au dispărut domnului Petre C. Ştefănescu Inspectorul şi Reprezentant al Societăţii Asigurarea Românească şi Ţărănescă 2 geamantane de pânză roşcată. Unul cu lenjerie personală de tot felul, un costum de haine negru, nou, ghete, pantofi, galoşi ş’o umbrelă de mătase cu mâner închis sculptat, puţin roşcat şi multe alte necesare pentru un voiaj de 1 lună.
Al doilea geamantan de culoare foarte închisă erea foarte greu şi cuprindea imprimate de tot felul ale Societăţii Asigurarea Românească şi Ţărănescă.
Reclamaţii s-a făcut imediat în Staţia Jiblea şi la Postul de Jandarmi din Brezoi.
Şeful de tren a fost cu totul ostil.
Oricine va da lămuriri adresându-le D-lui Petre C. Ştefănescu Director al Ziarului nostru, pe lângă că va face o faptă bună şi va primi o recompensă de la 2.000 lei proporţional cu lucrurile găsite în plus, la nevoie şi după voinţă va fi luat în protecţia noastră formându-i un viitor pe lângă noi, în orice parte a ţării.
Administraţia Ziarului «Olteanul»
Craiova, Str. Unirii 120“.
Un astfel de subiect era aprig dezbătut la cafeneaua din colţ, la fel ca şi cel publicat la rubrica „Ultima oră“ în Olteanul, sub titlul „Amănunte în furtul prin spargere dela Dr. Augustin/Lupta cu bandiţii/Prinderea bandiţilor“. „În noaptea de 1 Aprilie a.c., bandiţii au spart locuinţa D-lui Dr. Augustin, str. Primăverei, de unde au furat mulţime de haine, rufărie etc., în valoare de 100000 lei.
Fiind anunţată Poliţia s’a făcut cercetări şi, chiar a doua zi, a dovedit că hoţii sunt nişte ţigani din mahalaua Difor, cari la apariţia Poliţiei au deschis un viu foc de arme, retrăgându-se astfel până în lunca Mofleni, acolo însă sosind ajutoare, au fost înconjuraţi şi prinşi.
La autorii faptului s’au găsit parte din lucrurile furate.
Ţiganii hoţi se numesc Lăstărică Lorenţ şi Vladimir Miclescu, cari au declarat totul, ei au fost înaintaţi Parchetului Dolj cari i’a depus la Arestul central“.
Informaţii de tot felul
„Ultimele informaţiuni“ publicate cu câteva minute înaintea închiderii ediţiei erau şi ele savurate. Cine cumpăra publicaţiea Actualitatea avea să afle că „În seara de 25 Februarie a.c., va avea loc ca şi în ceilalţi ani Marele Bal al «Asociaţiei Ziariştilor din Craiova», singura organizaţie recunoscută şi mult îmbrăţişată de publicul nostru craiovean, ca şi de întreg judeţul Dolj.
Pentru a corespunde cerinţelor, Comitetul a luat dispoziţiunea ca acest mare bal să fie mascat şi costumat decernându-se trei premii pentru cele mai frumoase măşti. Marele Bal, al «Asociaţiei Ziariştilor», începe la orele 9 jum seara şi se termină a doua zi de dimineaţă.
Biletele de intrare se vor depune spre vânzare la cunoscuta Agenţie Teatrală a D-lui Auniţă M. Plessia, din Strada Unirei“.
Nu lipseau din paginile publicaţiilor nici „informaţiunile“ sportive. Sub genericul „Cronica vânătorească“, cititorul putea afla cine a participat la vânătoarea organizată „Duminică, 28 octombrie“ în pădure, dar şi rezultatul acesteia: „S’au vânat 99 epuri şi 2 vulpi. Rezultatul ar fi fost îndoit, însă vânătoarea a fost oprită, pentru a se conserva vânatul pe anul viitor“.
Nici actele de generozitate nu erau trecute cu vederea. „Vestitul cântăreţ Salipiu face acte de regească generozitate.
Ducându-se la croitorul la care comandase 12 costume a cerut să vadă pe lucrătorii cari i le’a confecţionat şi aici a băut cu ei 6 sticle de şampanie, spunându-le: «Am vrut să vă arăt cum apreciez eu demnitatea muncei. Respect munca cinstită, căci eu însumi sunt muncitor şi beau cu voi, nişte egali»“, găsim tipărit într-un alt cotidian al vremii.
Şi pentru că eticheta, moravurile erau la mare preţ, nu lipseau din paginile ziarelor rubrici de genul „Cum să ne purtăm în diferite împrejurimi“, în care cetăţeanul era învăţat bunele maniere. „Când eşti la un teatru sau la un concert, să nu faci pe grozavul dându-ţi părerea ta asupra tablourilor, criticând totul în gura mare. Păstrează în tine părerea ta şi dacă’ţi place mult vino şi altă dată dacă nu, nu mai veni.
Ceea ce e trist şi ridicol e că vezi pe unii ignoranţi că’şi dau părerea în artă fără să posede cea mai slabă cultură artistică.
Să nu dai cu pumnii în masă, să adresezi cuvinte necuviincioase, când eşti supărat pe cineva; la nici o ţară din lume nu se aud atâtea injurii murdare şi obscene preferate fără pic de ruşine pe stradă, ca la noi. Femeile, fetele, copiii aud cuvintele cele mai murdare şi ar trebui ca cineva la drept să ia măsuri riguroase contra acestui adevărat atentat la bunile moravuri, căutând a puie capăt obiceiului a înjura murdar, aşa precum se obişnuieşte la noi“.
Nu lipseau din vizorul publicaţiilor nici edilii sau guvernanţii, cărora li se adresau în scris diverse nemulţumiri, precum cea creionată în Actualitatea din 16 noiembrie 1926. „În strada Lascăr Catargiu există un imobil dărăpănat aproape şi fetid, care serveşte drept casă de prostituţie.
Este singura casă de acest fel situată în centrul cel mai apropiat al oraşului.
Există o lege sanitară şi una pentru reglementarea prostituţiei, în baza cărora astfel de cuiburi de desfrâu şi de boale sunt retrase spre periferia oraşului.
Prin ce minune şi prin ce misterioase intervenţiuni aceste case mari sunt tolerate în centrul oraşului, nu ştim.
Ceia ce ştim este că autorităţile în drept nu iau nici o măsură. Dl. Dr. Ch. Laugier, Inspector General Sanitar, a arătat, cu o amabilă elocvenţă, chiar în coloanele ziarului nostru, primejdia pe care o oferă prostituţia nereglementată şi nesupraveghiată.
Dar serviciul sanitar nu este un organ de execuţie şi de aceia bazându-ne doar pe concluziunile celui mai competent for în această materie, îndreptăm apelul nostru către dl Prefect al Poliţiei şi către dl Primar al Municipiului“.
Citind parcă presa actuală
Probleme asemănătoare celor de astăzi erau şi ieri. O ciclicitate supărătoare, care te determină să te mai uiţi o dată la titlul ziarului pe care îl răsfoieşti, la data creionată într-un colţ al primei pagini, te surprinde, pe tine, cititorule curios al zilelor noastre. Doar mirosul de vechi emanat de hârtia ce poartă tipărită mărturiile unor vremuri de demult îţi confirmă că lucrurile erau la fel ca astăzi, chiar şi prin 1920. „Noua lege votată de Senat prin care se modifică cea de la 2 Septembrie 1920, votată tot de actualul Parlament, nemulţumeşte cu totul pe pensionarii foşti militari de carieră, cari în calitate de ofiţeri de rezervă au fost chemaţi atât în 1913, cât şi în marele răsboiu de întregire a neamului… În adevăr e straniu ca un căpitan pus în retragere după 30 de ani, cu o mică pensie de 300 lei lunar, după ce au făcut şi răsboiu independenţei, reţinut încă în cadrele în rezervă şi chemat în concentrare şi în răsboiu, azi – la bătrâneţe să rămână cu aceiaşi pensie la care legiuitorul de azi mai acordă abia 20 sau 23 la sută.
Vă să zică, la nevoie Guvernul a impus acestor cetăţeni a’şi lăsa casa şi avutul şi a lua parte la răsboiu, iar acum crede ai lăsa peritori de foame?
E nevoie a se face economii? Apoi ce cale e ca cei ajunşi la bătrâneţe de nu mai pot munci să fie obligaţi a plăti oalele sparte, pe urma risipelor de tot felul făcute de guvernanţi?…“.
Actuală şi totuşi veche este şi „informaţiunea“ dine Tribuna de pe 5 ianuarie 1920. „V-aţi întrebat vreodată, cetăţeni, cât costă pe ţară o zi a Parlamentului, fie că se ţine sau nu şedinţă?
128.000 (una sută douăzeci şi opt mii lei).
Să plătim atâţia bani pentru nişte discursuri atât de proaste şi pentru tot felul de scandaluri extraparlamentare, credeţi-mă e un preţ de scandaloasă speculă“.
