O familie din Craiova îşi petrece timpul muncind în propriul atelier de tocilărie. Soții Căpitănescu ascut orice obiect casnic și fac replici după orice tip de cheie. Ei ne arată ce înseamnă în ziua de azi să fii om, să cunoști o meserie, să-ţi preţuieşti munca şi să arăţi că îţi pasă de cel de lângă tine.
Din 1988, Mircea Căpitănescu practică meseria de tocilar – o expresie ce poate părea hazlie tinerilor – care este, de fapt, o meserie destul de rară și, în același timp, utilă comunității. Câți dintre dumneavoastră nu ați dorit să vă ascuțiți cuțitele de bucătărie, foarfecele de casă sau cele de grădină, fierăstraiele sau cuțitele de la mașina de tocat carne?
Înainte, asemenea instrumente erau ascuţite fie în gospodăriile proprii, fie prin fabricile din zona industrială, dar de când acestea s-au închis, cei care practică această meserie sunt și mai căutați. „De 24 de ani asta a fost viața mea: tocilăria. Există foarte multă cerere în sezon, fie acum, când se taie viile, fie de Crăciun, când se ascut cuțitele de la mașina de tocat carne. Aici e vadul creat. Clienții ne caută ca pe «oaia alb㻓, așa își începe micul întreprinzător craiovean istorisirea.
„Mă recreez muncind“
Pe Mircea Căpitănescu îl găsim în atelierul lui de pe strada Unirii, la nr. 44. Pe pancarta luminoasă, o săgeată arată către atelier, iar alături scrie clar „La Mircea“ – lozincă des practicată în Occident, după cum ne mărturisește chiar proprietarul. Dacă el practică meseria din 1988, soția lui, Maria, este mai nouă în branșă, are „doar“ 13 ani vechime. El are 52 de ani, soția sa, 50. Fiica lor nu le-a călcat pe urme, ci a preferat să studieze la Litere. Nea Mircea a lucrat ca lăcătuș la fostele întreprinderi IUG și Oltcit, apoi s-a apucat de tocilărie. Pe lângă ascuțitul instrumentelor de grădinărit sau din gospodărie, de câțiva ani, tocilarii s-au reprofilat și pe copiat chei, aceasta reprezentând o parte importantă a activității lor. „Facem de la chei simple de yală, la cele mai complicate, cu cip. Absolut toate tipurile de chei se fac în atelierul nostru“, spune mândru Mircea Căpitănescu. Ei și-au înființat societate – SC Damir Impex SRL – care funcționează pe profit minim, conform datelor din bilanţ, postate de Ministerul Finanţelor, și chiar au reușit să angajeze personal. Atelierul este sursa de venit a întregii familii. „Din asta trăim. Avem plățile la zi către stat. Dar și muncim de la opt dimineața și până seara târziu. În weekend, mă recreez tot muncind. Am 60 de stupi la țară, în comuna Dumbrava, în Mehedinți“, povestește Căpitănescu. Munca i-a înnobilat pe soții Căpitănescu. Ei îi desconsideră pe toți cei care stau la mila autorităților și cărora nu le place să muncească. „Sunt o grămadă de români care așteaptă să le dea cineva ceva. Stau cu mâna întinsă să le dea statul ba una, ba alta. Unii stau la țară și nu mai pun nici roșii în grădină. Zic că le cumpără vara de pe drum“, spune Mircea Căpitănescu. Soluția lui pentru ca lucrurile în țară să meargă bine este următoarea: „Cât mai mulți români trebuie să iasă la muncă și așa vor fi și mai mulți bani la buget și tot așa vom avea o Românie frumoasă“.
Prestarea de servicii – o mină de aur
Gândirea lui nea Mircea este una cu bătaie lungă. El spune că în orice economie capitalistă serviciile trebuie să dețină o cotă importantă. „În Germania există până și meseria de scărpinător. Să știți că și în România s-au dezvoltat serviciile. Peste 65% din activitate sunt servicii și comerț“, susține întreprinzătorul craiovean.
„De pe băncile școlii ies doar cu diploma“
După încercări repetate, cei doi soți Căpitănescu au găsit o persoană serioasă pe care să o angajeze. Ucenicul lui nea Mircea, Adrian Găulea, este licențiat în istorie, dar a lăsat catedra și s-a apucat de tocilărie. „Pe piața muncii nu mai găsești specialiști. Trebuie reînființate școlile profesionale, iar tinerii să facă și practică. Acum ies din facultate doar cu diploma, că în rest nu știu să facă nimic. Nu sunt pregătiți pentru piața muncii“, susține antreprenorul.
Dovada simțului civic: au înapoiat 200.000 de lei
Familia Căpitănescu a dat dovadă de un adevărat simț civic atunci când un client și-a uitat în micul lor atelier o geantă diplomat cu 200.000 de lei. Când s-a întors bărbatul, ei i-au întins diplomatul și l-au rugat să-și numere banii. „Omul ăla era transfigurat. Era în stare de șoc. Și-a luat geanta, a văzut că erau toți banii și a plecat ca glonțul (…) Nu sunt eu omul care să fac lucruri rele… Eu și bătrânilor amărâți le fac reduceri. A venit o bătrânică să îi ascut foarfecele și când am văzut-o că își desface batista să caute mărunt să îmi plătească nu i-am mai luat nici un ban. Peste câteva zile, femeia i-a adus soției mele trandafiri din grădina ei. Asta înseamnă să fii om cinstit… “.
Aceasta este lecția de viață pe care ne-o oferă doi oameni simpli – meseriașii de lângă noi.
Ce este o „tocilărie“
Maria Căpitănescu, soția lui Mircea, a povestit cum, într-o zi, mai mulți tineri au intrat în atelierul lor să întrebe ce este aceea o tocilărie. Oamenii le-au explicat cum au putut, iar adolescenții au replicat: „Dacă este așa, atunci de ce nu treceți pe pancartă «ascuțitorie», în loc de «tocilărie»“. Potrivit dicționarului explicativ al limbii române (DEX), termenul de tocilărie înseamnă: „1) Atelier cu tocilă (sau polizor) unde se ascut unelte de tăiat. 2) rar Meserie de tocilar“.
