Unul dintre cei mai renumiţi strategi şi specialişti în relaţii publice, profesorul american Dennis L. Wilcox, a evaluat într-un interviu pentru NewsIn modul în care România se promovează ca ţară şi a analizat şi strategia lui Traian Băsescu de a-şi anunţa târziu candidatura la preşedinţie.
Specialist în comunicare şi strategii de relaţii publice, Dennis Wilcox a realizat o evaluare rapidă a noului slogan al României – Romania, land of choice. „Mie nu îmi spune mai nimic. În general, guvernele caută ca slogan pentru ţara lor ceva semnificativ, dar şi ceva flexibil, pentru că se adresează unui public foarte larg. Astfel că, până la urmă, se ajunge la o generalitate care nu înseamnă nimic pentru nimeni“, consideră profesorul american.
„Problema este că se încearcă găsirea unei propoziţii care să mulţumească pe toată lumea. Aşa că responsabilii tot reduc conceptul ca să obţină aprobarea tuturor celor implicaţi în dezvoltarea proiectului până când se pierde chiar şi semnificaţia de bază“, a explicat Wilcox.
„Ce înseamnă, de fapt «land of choice»? Înseamnă că ai o alegere între a fi homosexual sau lesbiană sau heterosexual? Că ai o alegere între a fuma sau nu? Care este alegerea?! Aici e punctul esenţial şi strategia ar trebui axată pe modul în care această alegere este articulată şi evidenţiată“, atrage atenţia specialistul în relaţii publice.
Puterea unei ţări nu stă în sloganul său
Dennis Wilcox subliniază că România nu este singura ţară care are această problemă şi a oferit exemplul oraşului Las Vegas, care are ca slogan „Ce se întâmplă în Las Vegas rămâne în Las Vegas (What happens in Las Vegas stays in Las Vegas)“. Wilcox spune că, în ciuda faptului că acest slogan are o notă amuzantă, este, într-un fel, vulgar şi prea vag.
Pe de altă parte, el a spus că sloganul Thailandei, „land of smile“ (ţara zâmbetelor), este un exemplu pozitiv. „Atrage atenţia asupra unei caracteristici a oamenilor de acolo, care zâmbesc foarte mult. Este un slogan inspirat şi plăcut“, spune profesorul american.
Totuşi, specialistul în relaţii publice a atras atenţia că brandul de ţară nu trebuie supralicitat. „Puterea unei ţări nu stă în sloganul său, nu aşa construieşti identitatea unei ţări. Când vorbim de reputaţia unei ţări trebuie să avem în vedere diferite paliere. Iar aceste chestiuni nu sunt universale. Poţi să ai o reputaţie foarte bună printre investitorii străini şi o imagine proastă în rândul turiştilor. Un slogan nu poate să fie potrivit pentru toate situaţiile“, punctează Wilcox.
„Eu oricum nu prea sunt un adept al sloganurilor. Bineînţeles, e util să ai unul“, a subliniat expertul din SUA.
„Imaginea unei ţări este un conglomerat. America are, la un anumit nivel, imaginea de ţară a tuturor posibilităţilor. Este ţara cu străzile pavate cu aur, unde toată lumea are o şansă egală în a avea succes şi orice imigrant sărac poate deveni o personalitate“, explică Wilcox.
Michael Jackson a făcut o mişcare bună de carieră când a murit
Specialistul în relaţii publice a amintit şi de exemplul lui Barack Obama, care este edificator pentru SUA. „Având o mamă albă şi un tată african, provenind dintr-o familie săracă, reuşeşte să devină preşedintele SUA. Este transmis un puternic mesaj la nivel simbolic că oricine poate deveni preşedintele SUA. Este şi o mişcare excelentă de imagine, într-un fel… Cam în acelaşi fel în care Michael Jackson a făcut o mişcare bună de carieră când a murit“, glumeşte Wilcox.
Pe de altă parte, subliniază specialistul, America are şi imagini mai puţin frumoase, fiind o ţară care a cheltuit imens în războaie sau fiind considerată o ţară în care rata criminalităţii este foarte crescută. „Astfel că depinde de contextul la care te referi pentru a putea vorbi despre imaginea unei ţări. Şi România are diferite imagini, dacă vorbim de guvernare, infrastructură sau oportunităţi de angajare. Este greu să vorbeşti de imaginea unei ţări la nivel universal. Trebuie definit foarte clar contextul“, explică specialistul american.
Băsescu aşteaptă să vadă încotro bate vântul
Chiar dacă nu este specialist în comunicare politică, Wilcox a scris mult pe tema rolului persuasiunii în relaţiile publice şi despre aplicabilitatea relaţiilor publice în politică. Profesorul a evaluat din acest punct de vedere strategia actualului preşedinte, Traian Băsescu, care încă nu şi-a anunţat candidatura pentru un al doilea mandat, motivând că vrea să călătorească prin ţară, pentru a lua pulsul electoratului şi pentru a evalua astfel dacă oamenii doresc ca el să mai candideze.
„Ar putea fi o strategie bună. Probabil că deja ştie în ce marjă de popularitate se situează, iar nici un politician la nivel înalt nu face vreo mişcare, dacă nu e sigur că are şanse de reuşită. Strategia lui, prin aceste deplasări prin ţară, este să îşi creeze imaginea unui candidat care este susţinut de omul de rând, nu de un electorat depersonificat“, explică Dennis Wilcox.
„Prin această strategie se impune ca un candidat cu bun-simţ şi modest, spunând: «Uitaţi, oamenii vor ca eu să candidez din nou! Ei cer candidatura mea, o fac pentru aceşti oameni». El îşi formează acum o masă critică de susţinere, lasă să planeze indecizia privind un al doilea mandat, oamenii din ţară îi vor spune că vor ca el să candideze, iar el va părea mai popular decât este“, punctează Wilcox.
Acesta spune că Băsescu pur şi simplu aşteaptă să vadă încotro bate vântul. „El testează vântul acum. Dacă cifrele arată că are şanse să câştige, atunci va spune că poporul l-a convins să candideze. Dacă va observa că vântul bate în altă direcţie, atunci va spune că şi-a îndeplinit obiectivele şi că este timpul ca altcineva să îi ia locul“, arată strategul american.
Este incredibil cât aţi reuşit să realizaţi în aceşti 20 de ani…
Wilcox, care în ultimii nouă ani a fost de trei ori în România, a analizat modul în care a evoluat ţara noastră. „Într-un fel, este incredibil cât aţi reuşit să realizaţi în aceşti 20 de ani. Este evident că România a trecut printr-o transformare majoră. Mă refer la sistemul economic, la sistemul juridic… Şi, dacă stăm să ne gândim, 20 de ani nu înseamnă foarte mult“, spune profesorul american.
„Aşadar, în primul rând, trebuie să recunoaşteţi că aţi făcut progrese şi că aţi realizat lucruri importante. Mi se pare că uneori românii sunt negativişti şi îşi tot repetă că nu au ajuns la nivelul Elveţiei sau al Germaniei. Ei bine, nu ar trebui să priviţi lucrurile aşa“, atrage atenţia Wilcox.
În plus, expertul în relaţii publice a subliniat că un rol important îl au şi guvernul, şi societatea civilă, care trebuie să impulsioneze cetăţenii, să-i facă să aspire către mai bine şi să îi inspire. „Dacă există o linie clară a progresului, eu cred că ajută foarte mult. Iar în acest sens unele guverne sunt mai bune decât altele. Uneori, guvernele se încâlcesc în tot felul de conflicte politice interne – apropo de alegerile pe care le aveţi anul acesta – şi atunci societatea nu progresează atât de repede pe cât ar fi posibil“, spune Dennis Wilcox, care atenţionează că este important ca o naţiune să acţioneze colectiv în scopul de a atinge anumite obiective stabilite prin consens.
„Eu cred că relaţiile publice pot ajuta la obţinerea acestui consens pentru că pot facilita dialogul. Relaţiile publice pot contribui şi la astfel de procese, fără a fi numai un simplu megafon. Să nu uităm că una dintre definiţiile relaţiilor publice este procesul prin care se construiesc şi se consolidează relaţii“, atrage atenţia profesorul.
