Teatrul Mic Bucureşti a ales pentru a prezenta în faţa publicului craiovean două piese reprezentative ale acestei instituţii, „Vitamine“ şi „Cum gândeşte Amy?“, pentru ca Teatrul Naţional Bucureşti să le aducă în prim-plan pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini“ pe cele „Cinci femei de tranziţie“. Şi dacă în Sala „I.D. Sârbu“, spectatorul de teatru a putut urmări povestea familiei româneşti, şi nu numai, atinsă de microbul fără leac al televiziunii prin intermediul actorilor Gheorghe Visu (Tatăl), Maria Ploae (Mama), Toma Dănilă (Bro), Katia Pascariu (Andreea), Mădălina Ghiţescu (Surdomuta), Isabela Neamţu (Andreea M.), Laurenţiu Bănescu (Solistul) şi Cristian Radu (Poliţistul), în sala „Amza Pellea“, câteva ore mai târziu, alţi actori ai aceleiaşi instituţii culturale puneau în scenă altă dramă de familie. De fapt, mai mult „o piesă despre felul de-a fi al teatrului, despre lupta lui cu televiziunea şi divertismentul ieftin, despre natura deopotrivă ciudată, egoistă, capricioasă, dar şi tandră a artiştilor, despre gloria şi decăderea acestora, despre cât de vulnerabili sunt ei, despre contradicţiile dintre strălucirea suverană de pe scenă şi zbuciumul vieţii personale“.
Cinci femei de tranziţie la Teatrul Liric
Aimee Iacobescu, Magdalena Cernat, Rodica Popescu-Bitănescu, Vivian Alivizache, Tania Popa sunt cele cinci femei de tranziţie ale Teatrului Naţional Bucureşti care au oprit pentru o clipă să se confeseze în faţa publicului, în cadrul Zilelor Municipiului Craiova. Într-un decor deloc somptuos, de fapt, imaginea unui salon, se întâlnesc cele patru prietene, Afacerista, Vivian Alivizache, „scorpia disimulată“, profesoara care îşi aduce tezele după ea, Aimee Iacobescu, vulnerabila bibliotecară Magdalena Cernat, inconfundabila Rodica, Rodica Popescu Bitănescu, şi „intrusa“ cu a sa menire de a le strica seara celor patru doamne, tânăra Tania Popa, cea care îi ţine locul mamei, „prinsă într-o grevă la spital“.
Se nasc în acest decor o serie de discuţii. Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuiri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor. În faţa unei săli pline ochi, aşa cum a fost sala de spectacole a Teatrului Liric „Elena Teodorini“, cele cinci prezenţe feminine atacă, în replici acide, cam tot ce stârneşte comentarii critice în ultima vreme: succesul în afaceri al şmecherilor, cameleonismul politicienilor, insuportabila vulgaritate promovată în mass-media, decăderea învăţământului, standardizarea ţinutei şi a limbajului după model american (prin contrast cu anii ’50, când modelul era rusesc). Din când în când, conversaţia este presărată şi cu destăinuiri personale: Afacerista face o confesiune, legată de un tânăr june, angajatul său, în compania căruia îşi petrece uneori serile, făcându-l să creadă că ea îl iubeşte, când, de fapt, altele îi sunt intenţiile: „Îl folosesc, dragă…Când eram tânără şi nu aveam chef să fac dragoste, mă curtau toţi bărbaţii, acum, că am chef, nu mai am cu cine“. Râsete, zâmbete forţate se nasc. Şi firul naraţiunii continuă aşa până spre finalul spectacolului care lasă loc pentru speranţă şi pentru reconciliere, ceea ce face să crească şarmul piesei în faţa spectatorilor.
Actorii bucureşteni au fost la înălţime, la fel şi publicul craiovean. S-a creat o legătură unică, o comunicare incredibilă. Fiecare replică, fiecare mişcare scenică au fost atent urmărite, pentru ca la sfârşitul reprezentaţiei să primească aprecierea cuvenită.
