Când era mic ii placea sa faca traforaje, apoi s-a indragostit de arta fotografica. Unele iubiri isi mai pierd insa din intensitate, asa ca, de peste un deceniu, Marin Tanasescu s-a dedicat cu succes sculptarii lemnului.
Unii se straduiesc o viata intreaga sa capete apelativul de artist, fac diferite cursuri de specialitate, iau lectii suplimentare cu profesori cunoscuti, iar uneori toate aceste eforturi sunt zadarnice pentru ca lipseste talentul. Altii, in schimb, au avut sansa sa se nasca cu un anumit dar, pe care au stiut cum sa-l exploateze. Craioveanul Marin Tanasescu face parte din ultima categorie. De sculptura a fost pasionat inca din copilarie, dar intre timp si-a descoperit alta pasiune, fotografia, si a renuntat, pentru o vreme, sa mai modeleze toate bucatile de lemn care ii cadeau in mâna.
L-a atras magia aparatului care capta pentru totdeauna frumusetile de pretutindeni. Portrete, imagini statice, a incercat de toate, pentru ca se si angajase ca fotograf la o intreprindere craioveana. Fiind mai mult decât o simpla meserie, o pasiune, Marin Tanasescu obisnuia sa faca fotografii si in timpul liber. Ii placea mai ales faptul ca putea imortaliza pe hârtie colturi din locurile pe care le vizita. Purta mereu cu el aparatul de fotografiat si facea poze ori de câte ori descoperea ceva interesant. Pentru ca a adunat o cantitate impresionanta de fotografii de calitate a avut si câteva expozitii gazduite de Muzeul de Arta din Craiova.
Lucreaza si opt ore pe zi
Dupa revolutie insa, a revenit la prima sa pasiune: sculptatul. „Si inainte sculptam, dar mai rar“, a spus craioveanul. De 12 ani si-a dedicat mai tot timpul modelarii lemnului. La un moment dat a inceput sa sculpteze din ce in ce mai des, pâna când si-a dat seama ca nu trece zi fara sa lucreze cu lemnul. Marin Tanasescu a marturisit ca de mai bine de un deceniu a sculptat aproape in fiecare zi. Craioveanul nu priveste insa truda sa de a da diferite forme lemnului ca o munca, ci o catalogheaza ca o modalitate de relaxare.
„De 12 ani lucrez in fiecare zi, fie doua-trei ore, fie mai mult, in functie de timpul liber. Pentru mine asta nu este o munca. De obicei când sunt obosit, sculptez ca sa ma relaxez“, a afirmat Marin Tanasescu.
Materialul si-l aduna singur, din diferitele drumetii pe care le face prin tara. Priveste bucata de lemn cu atentie, o analizeaza (sa nu fie din brad sau alti copaci al caror lemn nu se preteaza sculpturii) si apoi o ia acasa. Nu intotdeauna stie cum va iesi sculptura, uneori forma lemnului se definitiveaza in timp ce craioveanul o modeleaza. A incercat insa sa faca si copii dupa lucrari celebre, asa, sa vada daca s-ar pricepe, si i-au iesit de minune. Pâna la ora actuala a strâns deja o colectie cu numeroase exponate, toate scuptate de el in locuinta proprie, dar Marin Tanasescu nu stie inca daca va face si o expozitie. Deocamdata este multumit ca si-a descoperit o pasiune care-l face fericit.
Nu a uitat nici de fotografii. Pe cele mai reusite le-a pastrat intr-un album si le mai arunca o privire din când in când. Cel mai mare pret pune pe un set de diapozitive cu imagini din Muntii Caucaz, facute in 1986. „Am vizitat mai multe tari si am facut fotografii peste tot, dar imaginile din Caucaz sunt deosebite“, a spus Marin Tanasescu.
