Lectoratul italian din cadrul Universitatii din Craiova impreuna cu Institutul Italian de Cultura din Bucuresti au organizat expozitia de grafica „Nero di luce“ („Negru de lumina“), al carei vernisaj a avut loc miercuri la Galeria de Arta a Bibliotecii Judetene „Alexandru si Aristia Aman“. La vernisaj au participat artisti plastici, critici de arta, scriitori, cadre didactice universitare si studenti. Profesorul Giuseppe Mosciatti, conducatorul Lectoratului italian din cadrul Universitatii din Craiova, si-a inceput expozeul cu o veste trista: „Marele absent de la acest vernisaj este Vito Grasso, directorul Institutului Italian de Cultura din Bucuresti, care a decedat chiar in perioada organizarii expozitiei“. Prorectorul Universitatii din Craiova, Nicolae Panea, a subliniat importanta acestei colaborari, pe care a apreciat-o ca fiind una europeana. Directorul prestigioasei biblioteci, Maria Leferman, moderatorul actiunii culturale, este unul dintre cei care contribuie de multa vreme la emulatia artistica dintre cele doua tari. Criticul de arta Florin Rogneanu a recurs la consideratii critice pe marginea creatiilor expuse pe simezele galeriei, remarcind preluarea de catre artisti a unor tehnici din secolul al XIV-lea, pe care le-au adaptat acestui inceput de secol, plasticienii italieni fiind recunoscuti pentru maiestria lor, fara de care istoria artei este de neconceput.
„Nero di luce“ este una dintre cele mai valoroase expozitii de grup ale artistilor italieni contemporani, la ea participind 12 graficieni: Leonardo Bollini, Angela Corti, Serena de Maria, Massimo Gabanetti, Linda Grittini, Barbara Martini, Simona Materi, Raffaella Ravelli, Carmela Salemi, Barbara Zavodnik, Giuliano Grittini si Alfredo Bartolomeoli. In lucrarile prezentate, ochiul poate contempla grafica metaforica, unde poezia se simte la ea acasa, fiindu-i destul de dificil sa aleaga ori sa cuantifice fiecare creatie in raport cu alta. Existentialismul translatat din „haos“ intr-o alta dimensiune, nuantele de gri care se schimba aproape continuu din pricina luminii ori a unghiului din care privesti – aidoma starilor sufletesti sau a conceptiilor despre nastere din moarte si invers -, sint doar citeva argumente care demonstreaza puritatea simbiozei intre forma si fond.
Sursa de intuneric si cea de lumina te trimite, uneori, cu gindul, la cosmogonia lui Hesiod si, de ce nu, la celebrele versuri ale lui Nichita Stanescu: „Intunecind intunericul / iata / portile luminii“. Fiecare tablou este o lume in sine, un fel de joc al metamorfozelor intre nonculori, din perspectiva „descentrarii“ intunericului in ierarhia luminii. Aproape in fiecare creatie din „Nero di luce“ limbajul grafic este o picatura de revolta, de visare, de teama de a te naste intr-o alta dimensiune.
