La jumatatea Saptaminii Patimilor, cind mai toti romanii isi numara ouale – dupa povata Mintuitorului, am gasit, la una dintre marginile Craiovei, o familie pentru care treaba amintita are o rezonanta nitel diferita. Sotii Constantin si Sofica Farcasanu se mindresc sa aiba in ograda trei struti. Si asta poate sa nu sune prea interesant la inceput, dar lucrurile se schimba din clipa in care il vezi pe Bebita, inalt de peste doi metri si gata oricind sa ciocaneasca in scafirliile musafirilor mai putin precauti. Povestea strutilor isi are originile chiar pe mosia dictatorului libian Muammar Gaddafi, unde Constantin Farcasanu a lucrat o vreme, ca inginer constructor. Acolo, in Libia, strutii nu erau ceva neobisnuit. Si, dupa cum spera proprietarii, nu va mai trece mult timp pina cind le va fi si oltenilor populara celebra imagine a unui asemenea pasaroi stind cu capul ascuns in tarina.
Ce-a fost mai intii: oul sau femela strut?
Nici una, nici alta – este raspunsul pe care l-ar putea oferi Constantin Farcasanu reformularii unei celebre dileme. Cind s-a hotarit sa dea drumul afacerii, intreprinzatorul a cumparat o familie de struti. Sau, cel putin, asa a crezut pentru o buna bucata de vreme. „Familia de struti are trei exemplare: un mascul si doua femele. El se deosebeste prin faptul ca, la maturitate – adica la virsta de doi ani -, are penele negre. Am cumparat deci o familie de struti: un strut cu penele negre si doua femele strut. Dupa un timp insa, in loc sa inceapa sa faca oua, femelelor li s-au innegrit penele… Asa ca am fost nevoit sa mai cumpar sase femele, cite doua pentru fiecare din struti. Si, in loc sa am o familie de struti, m-am pomenit cu trei“, povesteste zimbind Constantin Farcasanu.
Intre timp, din cei noua struti au mai ramas doar atitia cit erau initial in plan: trei. Cinci au fost vinduti si unul, sacrificat. Chiar si asa, cei trei struti ar putea pune in primejdie un intreg siloz de cereale. „Maninca foarte mult“, spune proprietarul. „Pe linga cereale, le dau cite trei kilograme de nutreturi combinate si cite treizeci de kilograme de iarba zilnic. La asta se adauga vitaminele, de care strutii au nevoie.“
Bebita et co, mincatorii de nisip
Chiar daca gusturile nu se discuta, trebuie sa facem referire la o latura mai ciudata a apetitului culinar al strutilor: nisipul. Dupa cum povesteste acelasi Constantin Farcasanu, strutii au mincat tot nisipul pe care stapinul lor il imprastiase in tarc. „Femela strut e obisnuita sa isi lase ouale in nisip, asa ca am adus si eu niste nisip, pe care l-am imprastiat in tarcul lor. Cind colo, ei l-au mincat pe tot“, spune fermierul, aducindu-si aminte ca, din cauza asta, un ou a cazut pe pietre si s-a spart. Ceea ce, in cazul strutilor, reprezinta oaresce paguba, tinind seama ca oul de strut cintareste aproximativ un kilogram si poate costa citeva zeci de dolari.
„Dintr-un ou de strut ies sapte omlete“, spune Sofica Farcasanu, care a preluat pasiunea pentru struti a sotului, adaugind ca „pentru a sparge coaja, trebuie sa dai gaura cu burghiul, altfel nu te descurci.“ Tot Sofica Farcasanu spune ca va intimpina Pastele de anul acesta cu un ou de strut incondeiat. „Fiului nostru ii place sa se ocupe de astfel de treburi. Cred ca o sa picteze un ou saptamina asta.“ Caz in care singura problema va fi gasirea celor dispusi sa rosteasca, impotriva oului de strut, un traditional „Adevarat a Inviat!“.
