Biroul directorului e in holul de la intrare, iar al directorului-adjunct, in bucatarie
Noul sediu in care functioneaza Directia pentru Cultura Olt se afla pe aleea paralela cu strada Arcului, in fata Administratiei Financiare Slatina si vizavi de vila care a apartinut inainte de revolutie familiei Barbulescu. In momentul inchirierii, acolo functiona un bar, dar inainte a mai avut si alte intrebuintari precum sediu al Partidului Socialist Muncitoresc, al Teleeurobingo si de mai multe ori circiuma, in diverse infatisari. Pentru ca proprietarul celor trei camere ale cladirii s-a gindit sa extinda constructia pentru a scoate eventual ceva mai multi bani, zona fiind centrala, in prezent aceasta arata ca o cabana de munte.
Directia pentru Cultura Olt a fost nevoita sa se mute in aceasta cladire in urma cu doua saptamini, deoarece casa in care functiona a fost revendicata de mostenitori si cistigata dupa un proces care a durat cinci ani.
Mostenire cu tambalau
Tot circul casei mostenite in care a functionat pina nu de mult Directia pentru Cultura Olt a inceput in urma cu sase ani, cind trei persoane au depus o cerere de revendicare a cladirii la consiliul judetean, in baza Legii 112/’96, prima lege a retrocedarii, care a fost insa respinsa. Pretinsii mostenitori sint Anicuta Marinescu, de 85 ani, din Bucuresti, fata proprietarului, Ion Stanescu, nepotul acestuia, si Razvan Stanescu, fiul nepotului, ambii din Bucuresti. Acestia nu s-au lasat insa si au actionat imediat in judecata institutia, iar dupa cinci ani petrecuti prin salile de judecata de la Slatina si Craiova, pe 28 iunie s-a dat hotarirea judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru obtinerea imobilului revendicat. Directorul Directiei pentru Cultura Olt, Dorin Teodorescu, a spus insa ca acestia nu au putut dovedi ca sint mostenitori de drept, iar istoria casei este inca invaluita in mister:
„Casa a fost construita pe la inceputul secolului XX, nu se stie exact anul. Istoria ei este cam ciudata pentru ca in arhivele statului nu s-a gasit nici un fel de document clar legat de ea. Se pare ca ridicarea casei a avut o legatura cu armata, iar in 1930 a avut loc un proces de partaj. Pe de alta parte, la recensamintul din 1941, in casa locuiau colonelul Radin cu sotia, trei copii, doua ordonante si o servitoare. La recesamintul din 1948 locuiau aceleasi persoane. Acest lucru inseamna ca urmasele lui C. Marinescu nu au stat niciodata in casa sau au stat cu chirie. Singura hirtie cu care a fost cistigat acest proces si care nu dovedeste mare lucru este o lista de locatari, nu proprietari din perioada cind s-au schimbat numerele pe strada, iar printre acestia figureaza si mostenitorii lui Marinescu“.
Claie peste gramada in noul sediu
Noii proprietari au dat un termen de zece zile pentru mutare, dar, prin hatisurile justitiei, Directia pentru Cultura a mai gasit o solutie de aminare cu o luna si jumatate a punerii in aplicare a hotaririi judecatoresti. A vrut sa ramina in continuare cu chirie in casa, dar proprietarii au refuzat, iar imediat dupa mutarea Directiei, casa a fost scoasa la vinzare pentru suma de trei miliarde de lei.
In consecinta, pe la jumatatea lunii august, angajatii institutiei s-au apucat sa stringa totul in cutii si sa le care in camioane. In doua zile totul a fost gata, la fostul sediu raminind insa in continuare arhiva si magazia. Acestea sint incuiate de noul proprietar, iar de fiecare data cind reprezentantii Directiei pentru Cultura au nevoie de vreun document sau obiect, trebuie sa-l contacteze pe avocatul familiei Marinescu pentru a descuia usile.
In ceea ce priveste noul sediu, abia dupa doua saptamini de la mutare lucrurile s-au mai asezat, iar institutia a inceput sa se ocupe si de actiunile culturale aflate in plan. Mutat ultimul, biroul directorului nu a mai avut loc in cele trei camarute de la parter. Din acest motiv, el a fost amplasat chiar la intrarea in cladire, care se face direct din strada. Astfel, directorul are ocazia sa faca in fiecare zi cunostinta cu cersetorii din zona si fostii clienti ai barului. La rindul sau, biroul directorului-adjunct a fost instalat in fosta bucatarie, unde nu este lumina si, in plus este foarte frig. De fapt, intreaga cladire a avut instalatia electrica defecta, ceea ce a perturbat la inceput activitatea institutiei. In plus, mobilierul si obiectele aflate prin fostele birouri sint acum puse gramada. Dorin Teodorescu a spus insa ca se lucreaza la amenajarea celor trei camere de la etaj, iar apoi la parter va fi amenajata, in locul actualului sau birou, o sala de expozitie, unde sa aiba loc lansari de carte si diverse manifestari culturale.
