Apariţii editoriale

Beneficiind de un competent studiu introductiv al profesorului ieşean Anton Adămuţ, „Istoria Filosofiei“, autor Frederick Copleston, este un eveniment editorial, cel puţin pentru profesioniştii breslei.

Autorul (1906-1994) a fost peste 12 ani profesor de metafizică în cadrul Universităţii Gregoriene din Roma, director al Heytroph College, în cadrul London University, decan al Facultăţii de Teologie al aceleiaşi universităţi.

Primul volum, dintr-un proiect amplu care vizează traducerea integrală a celor unsprezece volume, se referă la presocratici, perioada socratică, Platon, Aristotel, stoici, epicurei şi neoplatonicieni.

Istoria lui Copleston este văzută de Anton Adămuţ ca o preparatio evangelica de la un capăt la altul al ei, dintr-o perspectivă care se confruntă cu cea propusă de Hegel, dar, mai ales, cu faimoasa „Istorie a filosofiei occidentale“ a lui Bertrand Russell.

Acest prim volum beneficiază de un dialog purtat în 1948 între cei doi filosofi, de pe poziţii, evident, opuse. Lord Russel era un agnostic chinuit de problema credinţei, pe care, aşa cum mărturisea el însuşi în autobiografia sa, dragostea şi dorinţa de cunoaştere l-au purtat pe culmile celeste, pentru ca mila să-l reîntoarcă pe pământ.

Pentru Copleston, un iezuit care avusese deja divergenţe doctrinare cu Biserica Catolică, problema existenţei unui principiu divin derivă din însăşi acceptarea faptului că recunoaşterea unei ordini morale este o etapă în „recunoaşterea contingenţei“. Existenţa lui Dumnezeu nu poate fi tăgăduită.

Excursul savant al autorului, deloc ezoteric, pune în faţa cititorului o panoramă extraordinară a naşterii gândirii pe ţărmul Asiei Mici, în Ionia. Copleston îl citează pe H.R. Hall, un autor care explică miracolul apariţiei poemelor lui Homer şi a gândirii filosofice într-o Grecie scufundată într-o relativă barbarie, datorată, în bună măsură, invaziilor doriene: „Ionia a fost locul unde a apărut noua civilizaţie greacă: Ionia, în care au supravieţuit vechiul sânge şi spirit egeean, a fost învăţătorul noii Grecii, i-a lăsat acesteia moneda şi literele, arta şi poezia şi marinarii ei şi, respingându-i pe fenicieni, şi-a adus noua sa cultură până spre ceea ce se credea atunci că erau marginile lumii“.

Dar şi azi, când lumea este cu mult mai mare, se dovedeşte că filozofia greacă poate să o umple.