O viaţă fără televizor? Se poate şi aşa. Şi poate chiar este mai bine.
Localnicii din Offemont, un sătuc din estul Franţei, sunt convinşi că, dacă renunţă la televizor, au o viaţă mai bună, relatează cotidianul italian La Stampa. Plecând de la această premisă, de trei ani, edilii oraşului îşi invită consătenii ca, timp de o săptămână, să renunţe la micul ecran. Şi dacă ne gândim că Offemont nu este tocmai Parisul, iar localnicii nu au prea multe variante pentru a-şi petrece timpul liber, provocarea lansată de autorităţile oraşului devine şi mai interesantă, şi mai intrigantă, fiind un adevărat experiment sociologic, în care localnicii sunt folosiţi drept cobai. Experimentul este cu atât mai inedit cu cât el se desfăşoară într-un sătuc cu doar 3.463 de locuitori, situat în apropiere de graniţa cu Elveţia, unde punctele de atracţie sunt practic inexistente. În afară de primărie, biserică şi un parc natural, localnicii din Offemont nu au cu ce să se laude. Odată ajunşi pe aceste meleaguri, este evident că nu prea avem cu ce să ne umplem timpul, mai ales în nopţile reci de iarnă, când televizorul pare de-a dreptul indispensabil.
Provocare curajoasă
Cu toate acestea, edilii locali, în frunte cu primăriţa Françoise Bouvier şi mâna sa dreaptă, consiliera Brigitte Chevillat, sunt convinşi că, timp de o săptămână, localnicii ar trebui să lase de-o parte telecomanda, să se îmbrace bine şi să iasă din casă: „În fiecare iarnă, oamenii se închid în casă. Cea mai simplă soluţie este să se aşeze în faţa televizorului. Vrem să stimulăm conştiinţele, să le demonstrăm că există şi un alt fel de lume“, a explicat Chevillat.
Cele două doamne şi echipa lor au expus la intrarea în primărie un panou uriaş în forma unui televizor, unde s-a anunţat că, la fel ca în ultimii ani, la sfârşitul lunii ianuarie are loc săptămâna fără televizor. Şi pentru ca localnicii să nu se plângă prea tare că nu au ce face, în Centrul de Cultură din sat au fost organizate numeroase activităţi care să stârnească interesul sătenilor, de la cursuri de bucătărie, la un turneu de ping-pong, de la ceaiuri dansante şi până la târguri sau ore de lectură. Şi pentru că o astfel de acţiune nu este tocmai frecventă, ea a stârnit interesul jurnaliştilor din Hexagon, care au luat cu asalt micul sat pentru a-i vedea pe aceşti „extratereştri“ cum rezistă fără televizor. Uimirea este cu atât mai mare cu cât aceşti săteni provin,
dintr-o ţară în care, în 2010, fiecare cetăţean a petrecut în medie trei ore şi 32 de minute pe zi în faţa televizorului, cu şapte minute mai mult decât în 2009 şi cu 19 mai mult decât în 2000.
Ziua bilanţului
Săptămâna fără televizor din Offemont s-a încheiat cu o masă somptuoasă, iar concluziile au fost lăsate în seama jurnaliştilor. Redactorii de la Le Parisien au observat că, într-un fel sau altul, localnicii au făcut faţă cu brio acestei provocări, cel puţin în ceea ce priveşte televizorul de la domiciliu. Unii dintre bărbaţi s-au refugiat în barul Sport, unde cele cinci televizoare din incinta localului au fost totuşi pornite pentru ca microbiştii să îşi poată urmări meciurile, iar localnicii pasionaţi de echitaţie s-au putut delecta urmărind cursele de cai, care în Franţa sunt extrem de mediatizate. În rest, cu excepţia mămicilor care au recunoscut că îşi lasă copiii în faţa televizorului, pentru a fi cât de cât liniştiţi, majoritatea sătenilor au spus că au rezistat tentaţiei de a porni televizorul, iar cei care au recunoscut că au căzut pradă ispitei au susţinut că „de vină“ a fost meciul de handbal dintre Franţa şi Elveţia, handbalul fiind alt sport foarte popular printre locuitorii din Hexagon.
Şi pentru a demonstra că o viaţă fără televizor ne oferă posibilitatea de a fi mai sociabili, redactorii Le Parisien au relatat faptul că, în timpul cinei care a marcat sfârşitul săptămânii fără televizor, două familii au descoperit, din vorbă în vorbă, că locuiesc pe aceeaşi stradă, ba mai mult, în case învecinate.
