A început prin a face teatru dramatic, dar a ajuns la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri“, astfel că astăzi o regăsim pe Oana Stancu printre actorii păpuşari.
„Buxifan“, „Albă ca Zăpada“, „Cheliuţă“, „Scufiţa Roşie“, „Unde se ascunde zmeul“, „Prinţul din piper“, „Muzicanţii din Bremen“, „Harap-Alb“, „Punguţa cu doi bani“, „Cavalerii Mesei Rotunde“ sunt doar câteva dintre spectacolele Teatrului pentru Copii şi Tineret „Colibri“ care o au în distribuţie pe Oana Stancu, actriţa care, cu ani în urmă, pe vremea când era doar un copil, privea cu uimire din scaunul de spectator jocul acela interesant al păpuşilor. Mirajul teatrului o fura de mult, de pe vremea când tatăl său o lua cu el la repetiţiile derulate pe scena Casei Sindicatelor din Craiova. „Tata conducea o trupă de amatori. Mergeam deseori cu el. El a fost cel care mi-a insuflat într-un fel dragostea pentru arta teatrală. Pe la un an şi jumătate mă duceam deja la spectacolele teatrului de păpuşi, pentru ca la cinci ani să merg şi la o piesă de copii care se juca pe scena Naţionalului «Cine se teme de crocodil». Nici Teatrul Liric nu fusese uitat de pe listă. Chiar dacă nu înţelegeam mare lucru, după încheierea spectacolului tata îmi explica fiecare lucru“, povesteşte Oana Stancu.
Drumul spre scenă
Anii au trecut, micuţa, fascinată de lumea minunată a teatrului, se transformase într-o domnişoară care îndrăznea să viseze că într-o zi va urca acolo pe scenă şi va da viaţă diferitelor personaje din opere celebre, pe care le citise din scoarţă în scoarţă. Nu putea sta departe de lumea aceasta. Destinul a făcut ca, din cauza faptului că familia sa se confrunta cu o situaţie materială precară, să se angajeze portar la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“. „Bunicul meu îl cunoştea foarte bine pe Emil Boroghină, directorul de atunci al teatrului. L-a rugat să mă angajeze acolo. A fost o perioadă grea, dar deosebit de frumoasă. Ţin minte şi acum cum veneam cu minute bune înainte de a intra în serviciu pentru a putea urmări repetiţiile la «Danaidele», în regia lui Silviu Purcărete. Nu mă puteam ţine departe de lumea teatrului. În 1994 m-am decis să dau la Teatru, la patru ani după ce absolvisem Colegiul «Carol I». Mi-a mai luat un an până am trecut la fapte. De, am gândit ardeleneşte“, a completat actriţa. I-a acordat încredere, căci avea nevoie, actriţa Teatrului Naţional, Geni Macsim Andone, care intuise talentul adolescentei. Nu s-a înşelat, iar în 1995 Oana Stancu intra la Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş. Visul ei începea să capete contur, pentru ca, după terminarea studiului, el să se transforme în realitate. „L-am întâlnit pe domnul Patrel Berceanu în ultimul an de facultate. Mi-a spus că este un post liber în Teatrul pentru Copii şi Tineret «Colibri» din Craiova, aşa că în 1999 dădeam concurs la Craiova“. În comisia de examinare se afla şi Liviu Steiciuc, directorul Teatrului de Păpuşi din Braşov, care venise să monteze la Craiova „Harap-Alb“. Oana Stancu avea să impresioneze şi să obţină un prim rol în noua piesă de atunci, de la „Colibri“.
De la „Spânu“ la „Buxifan“
De aici încolo, rolurile au început să curgă, iedul cel mic din „Capra cu trei iezi“, în regia lui Costică Ionescu şi a Adrianei Stamate, şi câte şi mai câte piese precum „Cheliuţă“, „Apolodor“- „cartea care îmi plăcuse teribil în anii copilăriei devenise spectacol. Iar eu jucam în el“-, „Răţuşca cea urâtă“, „Cavalerii Mesei Rotunde“, în regia lui Cristian Pepino, spectacolul de suflet al actriţei, „Albă ca Zăpada“, „De-a Scufiţa Roşie“, un spectacol fascinant, căci „şi acum ţin minte cum o sorbeam din ochi pe Rodica Prisăcaru în această piesă. Azi eu însămi joc în ea“. Şirul pieselor continuă cu „Unde se ascunde zmeul“, „Prinţul din piper“, „Muzicanţii din Bremen“ şi, nu în ultimul rând, cea mai nouă punere în scenă a Teatrului pentru Copii şi Tineret „Colibri“- „Buxifan“. Li se alătură piesele Teatrului Religios, jucate cu actriţa Iulia Cârstea, „Naşterea pruncului Iisus Christos“ şi „Viaţa Sfintei Maria Egipteanca“, dar şi „Umbrele măscăriciului Stanislau“, în regia lui Ionuţ Stancu, tatăl Oanei, în care actriţa împarte scena cu Daniel Minae. Cu fiecare an, şirul pieselor şi implicit al rolurilor creşte, o lume a basmelor reînvie şi asta datorită şi Oanei Stancu.
