Sute de persoane chestionate, peste 1.000 de rapoarte de activitate ale echipelor din teren, 20 de zile în care s-a dormit câte trei ore pe noapte, s-au consumat cafele şi s-au „mestecat“ ţigări. Este povestea cazului Bebu, aşa cum l-au văzut Georgel Enescu, inspector-şef al IPJ Dolj, comisarul-şef Liviu Ţiulescu, adjunctul său, comisarul Cristinel Ciocoiu de la Investigaţii Criminale şi comisarul-şef Dumitru Florescu de la Criminalistică.
Cazul lui Ion Leontin Bebu, tânărul ucis cu bestialitate în luna octombrie a anului trecut de Cosmin Lăzăroiu, este poate la fel de faimos ca dispariţia Elodiei. Este considerat de mulţi drept cazul anului 2007. Este unic. Mulţi criminalişti au ieşit la pensie fără să se confrunte cu o astfel de speţă. La vremea respectivă, cazul Bebu a fost urmărit de o ţară întreagă. Însă, una e să priveşti din exterior şi e cu totul altceva să fii în mijlocul focului. În ciuda acuzelor de atunci, acum trebuie să recunoaştem că poliţiştii doljeni nu s-au descurcat rău deloc, având în vedere şi presiunea uriaşă exercitată de presa avidă de informaţii şi de comunitatea dornică de rezultate.
Este sesizată dispariţia lui Leontin
Sâmbătă, 6 octombrie 2007. La Secţia 5 Poliţie din cartierul Craioviţa Nouă s-a prezentat un om în pragul disperării. Fiul său, Ion Leontin Bebu, de 30 de ani, dispăruse de două zile. Avea cinci telefoane, dar nu răspundea la nici unul. Fiind om în toată firea, „de viaţă“, petrecăreţ, se întâmpla să mai lipsească, însă mereu îşi suna familia. Plecase joi de la Direcţia Judeţeană de Sport (DJS), unde lucra ca şofer, şi nu mai fusese văzut de atunci. Tot sâmbătă, Secţia 2 Poliţie primea o sesizare asemănătoare, de data aceasta de la şeful lui Leontin. Plecase cu maşina de serviciu către service şi nu răspundea la telefon. Căutările unei persoane mature dispărute se desfăşoară diferit decât în cazul minorilor dispăruţi. Gradul de alarmare nu este la fel de mare. Poliţiştii Secţiei 5 au făcut verificări la locuinţa tânărului, au stabilit un prim cerc de prieteni al acestuia. Aproape 15 persoane din cercul de apropiaţi ai lui Leontin au fost intervievate. Poliţiştii au transmis informaţiile de căutare în judeţ. Apoi, Bebu a fost dat în urmărire generală pe ţară. Ştirea nu a fost mediatizată, cazul însă a fost considerat dificil. A fost căutat o săptămână, timp în care s-a ajuns la un cerc de câteva sute de cunoscuţi ai celui dispărut.
Este găsit cadavrul
Vineri, 12 octombrie 2007. Poliţiştilor doljeni le parvine un dosar din Caraş-Severin despre un cadavru ciopârţit descoperit de nişte cetăţeni în apropierea localităţii Constatin Daicoviciu. Trupul neînsufleţit era învelit într-un covor. Sub un podeţ, pe DN 6 Caransebeş – Lugoj, au fost găsite părţile lipsă ale cadavrului, băgate în pungi de Metro. Criminaliştii din Caraş au făcut portretul-robot şi au făcut comparaţii cu ultimii dispăruţi din ţară. Poliţiştii doljeni au simţit: mortul era „al nostru“. A început dialogul între cele două inspectorate. Dosarul a ajuns la Craiova vineri, în jurul orei 16.00. A doua zi, pe posturile de televiziune apărea ştirea. Chiar dacă procurorul responsabil de caz nu a fost desemnat decât abia luni, poliţiştii nu au stat degeaba, au cules informaţii. „Se strânseseră deja sute de rapoarte de activitate după toate verificările făcute“, a explicat Liviu Ţiulescu.
După zece zile de căutare, dispariţia lui Leontin Bebu fusese elucidată. Trebuia descoperit şi prins autorul crimei. Iar poliţiştii doljeni nu aveau nici o informaţie despre când se produsese crima, unde, cum ajunsese cadavrul lui Leontin Bebu în Caraş-Severin şi nici un suspect. Nu fusese găsită nici maşina de serviciu, cu care Bebu plecase de la DJS. „Când nu ai nimic, verifici absolut orice“, a spus Liviu Ţiulescu. Un nucleu format din 10-12 ofiţeri a coordonat investigaţiile. Un ordin al inspectorului-şef obliga toate subunităţile de poliţie din judeţ să înainteze un raport, oricât de neimportant l-ar fi considerat, dacă avea legătură cu acest caz. „Am avut vreo 13-14 piste pe care am mers şi pe care le-am eliminat rând pe rând. Cercul cunoscuţilor lui Bebu pe care trebuia să îi verificăm era de câteva sute: vecini, colegi, prieteni. Îi plăcea să cânte la saxofon, ştia câteva melodii, era prieten şi cu nişte muzicieni. A trebuit să verificăm tot“, a povestit comisarul-şef Ţiulescu. „Într-un astfel de caz, când este vorba de omor, cei care l-au cunoscut sau care i-au fost prieteni vorbesc, îţi oferă informaţii pentru că vor să te ajute“, a spus şi comisarul-şef Florescu.
Momentul decisiv, descoperirea maşinii de serviciu
Vineri, 19 octombrie 2007. Maşina de serviciu pe care lucra Leontin Bebu este descoperită abandonată într-o parcare de un agent de siguranţă de la Secţia 5 din Craioviţa Nouă. Criminaliştii doljeni împreună cu colegii lor de la Bucureşti, din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, sosiţi special la Craiova, iau maşina la puricat. Au constatat că după ce plecase de la service automobilul mai rulase 12 kilometri, un indiciu preţios pentru poliţişti. Era clar că maşina fusese adusă şi abandonată de autorul omorului. „Am găsit o amprentă pe oglinda retrovizoare. Probabil că autorul, care era mai mic de statură decât Bebu, şi-a fixat oglinda. Dacă a curăţat maşina de urme, a uitat să şteargă şi oglinda“, a povestit criminalistul Dumitru Florescu. Poliţiştii au recoltat aproximativ 20 de urme biologice din automobil. Un experiment efectuat mai târziu a demonstrat că distanţa de 12 kilometri era exact traseul service auto – casa lui Lăzăroiu – parcarea unde a fost abandonată maşina.
Cu o zi în urmă, pe 18 octombrie, Leontin fusese înmormântat. Poliţiştii au fost prezenţi la înmormântare. Au urmărit cine a venit, cu cine a venit, cu ce maşini au venit. Printre invitaţii la ceremonie se afla şi Cosmin Lăzăroiu. Din informaţiile oferite de persoanele intervievate, cercul de suspecţi îl cuprindea şi pe acesta, după ce poliţiştii au aflat de „tranzacţiile“ între el şi Bebu, chiar dacă datoriile băneşti nu sunt printre principalele motive de omor, din ce spune practica judiciară. „Banii nu constituie un motiv prea des întâlnit. Lovind, nu recuperezi datoria şi rişti o viaţă de închisoare. Nu prea avea logică“, a spus Liviu Ţiulescu. Lăzăroiu împrumutase de la Leontin Bebu 7.000 de euro.
Pista Lăzăroiu, ultima variantă
Încet-încet, cercul s-a strâns în jurul lui Lăzăroiu. Celelalte piste au fost eliminate una câte una. În dimineaţa de 25 octombrie, poliţiştii împreună cu cei doi procurori de caz, Claudiu Dinculescu şi Eugen Niculeanu, de la Parchetul Judeţean Dolj, au căzut de acord să meargă pe pista Lăzăroiu. Era ultima. „După toate probele strânse, atunci îl aveam practic în buzunar. Aşteptam doar confirmarea în urma percheziţiei garsonierei lui Lăzăroiu“, a spus Ţiulescu.
Cosmin Lăzăroiu a fost ridicat din zona Spitalului nr. 2. După ce l-au căutat la serviciu şi acasă, poliţiştii au aflat că se dusese la maternitate împreună cu un coleg, a cărui soţie născuse. A mers împreună cu poliţiştii şi procurorii în garsoniera în care locuia. Era relaxat, binevoitor, dispus să îi ajute, după cum a povestit comisarul-şef Florescu.
Garsoniera era de o curăţenie exagerată. „Ţi se lipeau tălpile pantofilor de linoleum la câte soluţii de curăţat folosise“, după cum au povestit poliţiştii. Curăţenia impecabilă şi multitudinea de ambalaje de detergenţi, căci Lăzăroiu nu le mai aruncase, ci le lăsase în coş, le-au atras atenţia criminaliştilor. „Când am găsit urme ce păreau a fi de sânge, a devenit puţin agitat, dar nu şi-a pierdut calmul“, şi-a amintit Dumitru Florescu. Proprietara garsonierei în care Lăzăroiu stătea cu chirie a dat dovadă de perspicacitate: a observat că lipseşte covorul. Agentul de penitenciar explicase lipsa acestuia prin faptul că l-a dus la curăţătorie după ce l-a pătat în timpul unui chef. Apoi a susţinut că le-a spus celor de la curăţătorie să îl ia ei ori să îl arunce, că era vechi. Proprietara şi-a recunoscut bunul din garsonieră atunci când poliţiştii i-au arătat fotografii cu covorul în care fusese învelit cadavrul lui Leontin.
Omor calculat cu sânge rece
Cosmin Lăzăroiu a fost reţinut în arestul poliţiei. Nu a recunoscut iniţial nimic. Noaptea, chiar înainte de a fi reaudiat de procuror, a mărturisit. El era autorul faptei, dar nu voia să dea amănunte. Nu voia să discute nici cu presa, conform unei declaraţii semnate de el.
Pe 4 octombrie, Lăzăroiu l-a chemat pe Bebu la el acasă. L-a ucis lovindu-l în cap cu un ciocan împrumutat cu câteva zile în urmă de la un vecin, pentru nişte reparaţii în casă. Apoi l-a tranşat: i-a tăiat capul, braţele din umeri, tăiate apoi în bucăţi şi ele, şi picioarele, cel stâng, de la şold, iar cel drept, de deasupra genunchiului. A închiriat o maşină, cu care a făcut primul transport – trupul pe care l-a învelit în covor. A schimbat maşina cu alta, tot închiriată, cu care a făcut cel de-al doilea transport. S-a întors senin la muncă, la fel de senin a participat la înmormântare, alături de familia şi prietenii lui Leontin.
Rezolvarea cazului Leontin Bebu este un succes pentru poliţiştii doljeni, date fiind dificultatea lui şi timpul record în care a fost soluţionat. Au primit felicitări de la colegii din alte judeţe şi chiar au fost invitaţi, în glumă, fireşte, la Braşov, să rezolve şi cazul Elodiei.
